 |
| Copacul lui Eminescu ... |
Daca este adevarat ca bolile trupesti sunt provocate de boli sufletesti, reciproca este la fel de valabila: remediile naturii care vindeca sufletul vindeca, absolut sigur, si trupul.
Ca este adevarat o dovedeste planta magica celebrata la inceputul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atat de aproape de suflet noua, romanilor, incat ajunge sa-i simtim mireasma si deja putem sa-i decodificam singuri calitatile sale de medicament. Mireasma florilor de tei ne aduce pacea in suflet, ne face meditativi, ne imblanzeste inima, pregatind-o pentru marile impliniri ale verii. Totusi, autorul acestui articol a pasit dincolo de domeniul inspiratiei, pe care cu certitudine teiul o induce, si a cautat in limbajul sec al enciclopediilor si al studiilor de specialitate descrierea calitatilor terapeutice concrete ale acestui copac. In ceea ce ma priveste, in cele ce urmeaza, voi vorbi despre tei ca remediu, un remediu de care - veti vedea - avem multa nevoie.
Unde gasim si cum culegem florile de tei
La noi in tara exista trei feluri de tei: teiul cu frunza in forma de inima (Tilia cordata), care infloreste acum, la inceputul lui iunie, si care are pe dosul frunzelor niste perisori galbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care infloreste ceva mai tarziu si are, asa cum o arata si denumirea, frunzele mai mari decat celalalte specii inrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care infloreste abia in iulie, avand frunze si flori alburii. Dar, indiferent de tipul lor, toti teii au aceleasi intrebuintari medicinale. Ii gasim in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul Munteniei. Insa teiul creste si in toate celelalte zone ale tarii, unde il gasim de la campie si pana spre zona montana.
Ca este adevarat o dovedeste planta magica celebrata la inceputul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atat de aproape de suflet noua, romanilor, incat ajunge sa-i simtim mireasma si deja putem sa-i decodificam singuri calitatile sale de medicament. Mireasma florilor de tei ne aduce pacea in suflet, ne face meditativi, ne imblanzeste inima, pregatind-o pentru marile impliniri ale verii. Totusi, autorul acestui articol a pasit dincolo de domeniul inspiratiei, pe care cu certitudine teiul o induce, si a cautat in limbajul sec al enciclopediilor si al studiilor de specialitate descrierea calitatilor terapeutice concrete ale acestui copac. In ceea ce ma priveste, in cele ce urmeaza, voi vorbi despre tei ca remediu, un remediu de care - veti vedea - avem multa nevoie.
Unde gasim si cum culegem florile de tei
La noi in tara exista trei feluri de tei: teiul cu frunza in forma de inima (Tilia cordata), care infloreste acum, la inceputul lui iunie, si care are pe dosul frunzelor niste perisori galbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care infloreste ceva mai tarziu si are, asa cum o arata si denumirea, frunzele mai mari decat celalalte specii inrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care infloreste abia in iulie, avand frunze si flori alburii. Dar, indiferent de tipul lor, toti teii au aceleasi intrebuintari medicinale. Ii gasim in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul Munteniei. Insa teiul creste si in toate celelalte zone ale tarii, unde il gasim de la campie si pana spre zona montana.
Culegerea florilor de tei se face prin simpla lor rupere de pe ramuri, insa este o operatiune destul de delicata, din cauza inaltimii mari a arborilor si a fragilitatii extreme a ramurilor, care nu o data s-au rupt, provocandu-le culegatorilor imprudenti accidente extrem de grave. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie facuta de pe o scara bine asigurata, asa incat sa fie evitate situatiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos, la minimum 24 de ore dupa ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei avand maximum de principii active. De pe ramuri se desprind florile cu tot cu frunzulita (bractee) si se pun in saculeti de panza. Uscarea se face la umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite, intr-un strat cu o grosime maxima de sapte centimetri. Dintr-un kilogram de flori proaspete se obtine ceva mai mult de un sfert de kilogram de planta uscata, care va fi depozitata in locuri fara umiditate si racoroase.
Cum se prepara si cum se administreaza florile de tei
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.
Infuzia fierbinte
Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.
Infuzia combinata
Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.
Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.
Baile terapeutice
Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.
Tratamente interne
* Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).
* Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul.
* Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi.
* Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv - un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.
* Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism.
* Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.
* Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare.
* Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.
* Bronsita cronica si acuta - se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii si combate accesele de febra.
* Adjuvant in retentia de lichide - se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei.
* Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres - se face o infuzie combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.
* Gastrita - durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.
* Adjuvant in hepatita de tip B si C - un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza.
* Dureri articulare in artrita - un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.
* Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
* Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zane-flori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
* Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
* Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.
* Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.
FRUMUSETE
* Cearcanele - se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
* Ten iritat - se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe locurile afectate.
* Prospetimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei
Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia.
Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate.
Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.
TEIUL SI MAGIA
* In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
* Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
* Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect.
* Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.
* In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite.
* Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.
* In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
* La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si "seninul" din casa.
* In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
* In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
* In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
* In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
* In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.
Leac taranesc
Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.
* Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
* Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zane-flori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
* Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
* Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.
* Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.
FRUMUSETE
* Cearcanele - se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
* Ten iritat - se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe locurile afectate.
* Prospetimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor.
Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei
Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia.
Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate.
Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.
TEIUL SI MAGIA
* In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
* Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
* Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect.
* Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.
* In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite.
* Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.
* In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
* La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si "seninul" din casa.
* In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
* In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
* In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
* In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
* In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.
Leac taranesc
Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu