Zomul

O aplicaţie practică a geometriei sacre în arhitectură

Formele sunt veritabile focare de energie şi din această perspectivă ele au o mare putere de transformare asupra conştiinţei şi a comportamentului uman. Cu toţii suntem sensibili la forme, fie că suntem conştienţi sau nu de aceasta.

 

Zomurile sunt construcţii bazate pe legile biodinamice ale armoniei universale, şi au fost readuse în atenţia generală de francezul Yann Lipnick, dulgher şi cercetător în domeniul geometriei sacre. Aceste forme generează unde liniştitoare şi favorizează deschiderea spirituală.

Încă din antichitate, iniţiaţii au experimentat aplicaţiile simbolice ale geometriei sacre. Ei au intuit că dispuneau de o modalitate puternică de a se acorda cu ritmurile universului vizibil şi invizibil.

De-a lungul epocilor, diferite şcoli de cercetători şi constructori au perpetuat această ştiinţă a formelor şi a simbolurilor, precum şi cunoaşterea relaţiei subtile care există între formele geometrice şi fiinţele vii.

Dacă studiul geometriei sacre şi al importanţei sale în fenomenele conştiinţei este o etapă fascinantă, de o deosebită importanţă se revelează a fi punerea în practică a principiilor sale divine. Este vorba de a integra astăzi această cunoaştere în obiecte şi construcţii accesibile tuturor, pentru a răspunde unei necesităţi crescânde de spiritualitate.

rombiZOnaedru + doM = ZOM

Trăim o epocă a revelaţiilor în care frecvenţa de rezonanţă a Terrei (frecvenţa Schumann) este în continuă creştere. Pe acest fond, asistăm la creşterea interesului pentru tot ceea ce are legătură cu geobiologia şi în special cu ştiinţa milenară chineză Feng-Shui, menită să ne armonizeze cu lumea subtilă a energiilor.

Printre numeroşii factori de armonizare se numără şi formele speciale care sunt în relaţie cu mişcările şi ritmurile naturii. Zomurile aparţin unei familii de forme geometrice care caracterizează lumea vie. Ele sunt volume geometrice compuse din romburi îmbinate după o dublă spirală, ceea ce generează rezonanţa cu lumea vie . Le putem numi “forme biodinamice” deoarece ele reflectă forţele vieţii în acţiune, antagoniste şi complementare, aflate la originea echilibrului vital.

Aceste forme, foarte puţin cunoscute la începutul secolului XX, au fost descrise matematic de inginerul american Steve Baer, în deceniul al 6-lea al secolului trecut. El le-a denumit astfel preluând silaba ZO de la rombizonaedru (numele geometric al acestei forme) şi terminaţia M de la terminaţia cuvântului dom. În 1975 zomurile au apărut în Franţa datorită profesorului-arhitect Jean Sourn, care le-a folosit pentru a crea noi prototipuri de habitat.

Zomul modifică ambianţa energetică a locului

În 1987 Yann Lipnick redescoperă aceste structuri, le intuieşte importanţa în armonizarea lumii viului şi în transformarea conştiinţei umane şi începe să construiască prototipuri experimentale, convins fiind că zomurile au puterea de a manifesta forţele vieţii cu o mare intensitate. El a folosit toate datele vechilor constructori (numărul de aur, simbolism, etc.) într-o căutare artistică şi spirituală, pentru a înţelege aceste forme într-o modalitate nouă, dincolo de normele arhitecturale. A urmat apoi construirea unor prototipuri din lemn în care apărea clar modificarea câmpului energetic local, resimţită ca o concentrare şi amplificare a forţelor vieţii, o energie foarte apropiată de cea pe care o putem simţi în anumite locuri sacre.

În timpul unei călătorii la Quebec, Lipnick a avut ideea să construiască un mic zom de sticlă (cu diametrul de 50 cm). Iar surpriza a fost că acesta iradia energie pe o rază de câţiva metri. Întorcându-se în Franţa, Lipnick a început să fabrice pe scară largă zomuri de sticlă miniaturale. Treptat, mărturiseşte el, a descoperit proprietăţile lor de o profunzime insondabilă, care i-au revelat un univers simbolic şi pluridimensional.

Dubla spirală a vieţii

Am putea compara principiul activ al zomului cu cel al unui templu sau al unei biserici. În toate edificiile sacre, principiul este acelaşi: curenţii telurici sunt adunaţi datorită diverselor cripte, fundaţii şi baze de coloane, iar energiile celeste (cosmice) sunt captate prin diverse vârfuri, clopote sau turle. Întâlnirea acestor doi curenţi are loc la interiorul edificiului la nivelul capitelurilor şi al bolţilor îmbinate conform proporţiilor armonice. Forma şi amplasarea edificiului pe un loc de resurgenţă magnetică terestră este de asemenea un vector de amplificare a acestei întâlniri a celor doi curenţi energetici.

Zomul reia aceleaşi principii de bază: muchiile ascuţite pentru energiile celeste, soclul poligonal cu mai multe nivele pentru curenţii telurici. Între acestea două, o cheie de boltă o constituie îmbinarea romburilor, a căror unitate depinde de mai mulţi factori. Să ne amintim că rombul este ansamblul a două triunghiuri care simbolizează “contactele şi schimburile dintre cer şi pământ”. Primul şi cel mai important dintre aceşti factori ai unităţii este dubla structură spiralată care formează asamblarea acestor romburi.

Într-adevăr, această structură se regăseşte în toate regnurile (mineral, vegetal, animal şi uman). De la electron la molecule cu structură elicoidală (ADN, proteine), trecând la dispunerea elicoidală a frunzelor plantelor, ajungem, prin salturi succesive, la nebuloasele spiralate. Energiile spiralei duble participă la structurarea suporturilor vibratorii de la nivel microcosmic până la cel macrocosmic. Este vorba despre o formă provenind din arhetipurile lumii vii, cu care zomul se află în perfectă rezonanţă. Arhetip al cărui simbolism evocă evoluţia unei forţe, spirala este în legătură cu simbolismul fertilităţii şi cu dinamica vieţii.

Dubla spirală este traseul liniei mediane Yin-Yang: această figură redă ritmul alternativ al mişcării punând în joc forţe antagoniste şi complementare. Dubla încolăcire a şerpilor în jurul caduceului, dubla mişcare a nadi-urilor în jurul canalului median central Sushumna exprimă acelaşi principiu al polarităţii şi al echilibrului dintre doi curenţi cosmici contrari.

Ca orice spaţiu puternic impregnat de geometrie, zomurile sunt volume prin care se exprimă simbolismul numerelor şi al figurilor. Dar ele nu se limitează la o formă unică şi imuabilă. Alegerea care se poate face asupra mai multor parametri deschide posibilităţi de utilizare şi permite cercetarea unor efecte particulare. Sunt forme centrate iar centrul, simbol al lui UNU, asigură legătura între diferitele lui părţi şi caracterizează aceste volume drept spaţii ordonate, integrate şi totale. Mai mult, utilizarea numărului de aur în construirea lor întăreşte coeziunea intrinsecă a naturii acelei forme.

Această aplicaţie a cunoaşterii relaţiilor formale şi simbolice permite forţelor vieţii să se manifeste cu o astfel de intensitate încât zomul de sticlă intră în rezonanţă cu multiple planuri ale conştiinţei. Aceasta se traduce printr-o elevare a nivelului vibratoriu în interiorul şi în exteriorul zomului, constatată de toate persoanele sensibile la energiile subtile şi care pot măsura aceasta.

Precizăm că nivelul vibratoriu se poate măsura cu ajutorul unui biometru conceput de Bovis şi Simonton, un fizician şi un inginer. Este vorba de o rigletă pe care un indicator arată un număr asociat intensităţii vibratorii a locului. Un loc neutru – fără perturbaţii sau aport de energie – vibrează în jurul a 6500 unităţi. Acest număr se poate deveni zero în locurile puternic perturbate energetic şi poate depăşi 18000 de unităţi în locurile sacre.

Efectele rezonanţei
Datele cele mai recente ale fizicii şi ale biologiei moleculare confirmă şi explică ceea ce tradiţia ezoterică afirmă din timpuri străvechi: influenţa formelor asupra mediului ambiant.

După cum spune Etienne Guillé în cartea sa “Alchimia vieţii” (Editions du rocher): “Energia vibratorie a formelor naturale sau artificiale, cu direcţiile, frecvenţele şi amplitudinile sale este transmisă prin rezonanţă obiectelor şi structurilor vii care pătrund în câmpul lor de formă. Aceste forme specifice pot fi întâlnite atât la fenomenele naturale (galaxii, tornade, cristale) cât şi în cele generate de oameni (spirale, piramide, domuri).”

Ar părea că sediul acestor fenomene de rezonanţă este ADN-ul, datorită proprietăţii sale de a schimba informaţie la distanţă, şi permeabilităţii sale la variaţiile mediului exterior. Cercetările lui Joël Sternheimer (publicate în revista Science Frontière N°7) asupra conexiunilor invizibile care conduc (dirijează) materia demonstrează interacţiunea frecvenţelor exterioare cu ADN-ul şi sinteza proteinelor.

Altfel spus, frecvenţele care fac să vibreze mediul înconjurător acţionează asupra evoluţiei noastre şi echilibrului nostru, prin intermediul ADN-ului.

Această dinamică se regăseşte în zomuri şi implică fenomene de rezonanţă capabile să amelioreze calitatea vibraţiilor mediului. Aceste câmpuri de formă facilitează conexiunea cu natura noastră profundă şi accelerează procesele evolutive.

Zomurile au proprietatea de a pune în rezonanţă armonică mediul înconjurător. Ele acţionează asupra mediului şi interferează cu starea nostră vibratorie. Ar fi dificil să clasificăm sau să cuantificăm efectele care apar pe multiple planuri; totuşi, experienţele efectuate au condus la utilizarea lor în diferite moduri, în special în scopul armonizării unui loc sau a fiinţelor care se găsesc în acel loc, prin elevarea nivelului de vibraţie.

Mărturia unui fizician

De peste 14 ani, Yann Lipnick studiază, construieşte şi experimentează zomuri în multiple domenii. El a întâlnit diferiţi cercetători capabili să înţeleagă şi să confirme realitatea acestor fenomene.

Cea mai mare parte a mărturiilor pun în evidenţă sentimentul de unitate resimţit în prezenţa acestor forme, unitate deopotrivă interioară şi exterioară, cu forţele naturii.

Fizicianul Pierre Piccaluga confirmă acest proces: “Trebuie să înţelegem că verticalitatea ne duce la transformare şi orizontalitatea la amplificare. Eu îmi explic aceasta astfel: verticalitatea generează rezonanţa pe diferitele nivele ale realităţii, proiectându-ne în realitatea lumilor multidimensionale. În acel moment trăim o elevare a frecvenţei vibratorii şi intrăm în rezonanţă cu frecvenţa zomului. Este vorba pur şi simplu despre a ne relaxa. Orizontalitatea este mai mult legată de amplificarea aspectelor care ne împiedică să ne relaxăm. Zomul are rol de revelator al ceea ce noi suntem şi ne poate ajuta să devenim conştienţi de limitările proprii. Dubla spirală care caracterizează zomul este combinaţia dintre orizontalitate şi verticalitate. Ea ne ajută să atingem acel nivel de relaxare care ne permite să accedem la unitate. Acesta este modul de integrare a conştiinţei individuale în conştinţa divină. Conştiinţa unităţii poate apărea în momentul în care nu ne mai bazăm doar pe logica discursivă. În concluzie, am putea spune că zomul reprezintă o unitate în care conştiinţa se integrează perfect, transcenzând mentalul.” 

Diverse tipuri de zomuri

Cei 14 ani de cercetare i-au permis lui Yann Lipnick să pună la punct mai multe modele de zomuri.

Zomurile din lemn (cu suprafaţa de 10 până la 100 m²) sunt utilizate adesea în completarea habitatului principal. Acestea sunt spaţii privilegiate pe care le puteţi amplasa în grădina oricărei case sau pe orice teren de care dispuneţi, pentru a avea astfel un loc cu înaltă calitate vibratorie, un loc pentru regenerare lăuntrică şi meditaţie. Capacitatea lor de a facilita centrarea în sine a făcut să fie utilizate ca dojo, sală de yoga, cabinet de terapii naturiste, etc.

Luminozitatea zomurilor este propice utilizării lor ca ateliere de creaţie iar calităţile acustice le fac propice pentru lucrul în grup, pentru canto şi utilizarea instrumentelor armonice.

Au fost construite de asemenea corturi în formă de zom, din pânză aşezată pe schelet metalic (cu suprafaţa de până la 30 m² la sol). Acestea pot fi montate rapid şi generează un nivel vibratoriu perceptibil de majoritatea dintre noi.

Alte zomuri sunt realizate din sticlă, după tehnica vitraliului, şi măsoară până la 1 m diametru. Ele pot fi plasate în casă sau în grădină şi au mai multe funcţii, cum ar fi dinamizarea şi armonizarea spaţiului în care trăim (Feng Shui).

Subtilă alinaţă între cristalul de stâncă şi geometria sacră, zomurile din cuarţ (transparent, roz, fumuriu, ametist) sunt de mărimea unui bibelou şi cântăresc doar câteva zeci de grame. Adevărate bijuterii vibratorii, ele devin preţioşi prieteni care ne pot întovărăşi oriunde călătorim.

Dincolo de numeroasele utilizări care au făcut obiectul cercetărilor lui Yann Lipnick, zomurile sunt forme de o frumuseţe fascinantă din care emană profunzimea şi misterul altei lumi. Concepţia lor inspirată din relaţiile simbolice le conferă statutul de mandale tridimensionale care constituie un suport pentru reflexia spirituală. Deosebit de plăcute privirii, aidoma unor sculpturi de sticlă înălţându-se către cer, ele ne invită la elevarea gândirii şi ne adâncesc într-un sentiment al armoniei universale.

Sursa: http://www.alvalia.ro/wordpress/?p=1097