Om sunt şi trăiesc
Mi-am găsit a mea menire
Şi de-aia grădinăresc.

joi, 23 iunie 2011

Teiul - arborele care vindeca sufletul

Copacul lui Eminescu ...
Daca este adevarat ca bolile trupesti sunt provocate de boli sufletesti, reciproca este la fel de valabila: remediile naturii care vindeca sufletul vindeca, absolut sigur, si trupul.

Ca este adevarat o dovedeste planta magica celebrata la inceputul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atat de aproape de suflet noua, romanilor, incat ajunge sa-i simtim mireasma si deja putem sa-i decodificam singuri calitatile sale de medicament. Mireasma florilor de tei ne aduce pacea in suflet, ne face meditativi, ne imblanzeste inima, pregatind-o pentru marile impliniri ale verii. Totusi, autorul acestui articol a pasit dincolo de domeniul inspiratiei, pe care cu certitudine teiul o induce, si a cautat in limbajul sec al enciclopediilor si al studiilor de specialitate descrierea calitatilor terapeutice concrete ale acestui copac. In ceea ce ma priveste, in cele ce urmeaza, voi vorbi despre tei ca remediu, un remediu de care - veti vedea - avem multa nevoie.

Unde gasim si cum culegem florile de tei

La noi in tara exista trei feluri de tei: teiul cu frunza in forma de inima (Tilia cordata), care infloreste acum, la inceputul lui iunie, si care are pe dosul frunzelor niste perisori galbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care infloreste ceva mai tarziu si are, asa cum o arata si denumirea, frunzele mai mari decat celalalte specii inrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care infloreste abia in iulie, avand frunze si flori alburii. Dar, indiferent de tipul lor, toti teii au aceleasi intrebuintari medicinale. Ii gasim in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul Munteniei. Insa teiul creste si in toate celelalte zone ale tarii, unde il gasim de la campie si pana spre zona montana.

Culegerea florilor de tei se face prin simpla lor rupere de pe ramuri, insa este o operatiune destul de delicata, din cauza inaltimii mari a arborilor si a fragilitatii extreme a ramurilor, care nu o data s-au rupt, provocandu-le culegatorilor imprudenti accidente extrem de grave. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie facuta de pe o scara bine asigurata, asa incat sa fie evitate situatiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos, la minimum 24 de ore dupa ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei avand maximum de principii active. De pe ramuri se desprind florile cu tot cu frunzulita (bractee) si se pun in saculeti de panza. Uscarea se face la umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite, intr-un strat cu o grosime maxima de sapte centimetri. Dintr-un kilogram de flori proaspete se obtine ceva mai mult de un sfert de kilogram de planta uscata, care va fi depozitata in locuri fara umiditate si racoroase.

Cum se prepara si cum se administreaza florile de tei
 
Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Baile terapeutice

Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Tratamente interne

* Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).
* Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul.
* Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi.
* Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv - un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.
* Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism.
* Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.
* Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare.
* Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.
* Bronsita cronica si acuta - se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii si combate accesele de febra.
* Adjuvant in retentia de lichide - se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei.
* Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres - se face o infuzie combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.
* Gastrita - durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.
 * Adjuvant in hepatita de tip B si C - un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza. 
* Dureri articulare in artrita - un studiu de medicina experimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.
* Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.
Tratamente externe
* Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zane-flori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.
* Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.
* Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.
* Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.

FRUMUSETE

* Cearcanele - se estompeaza daca se aplica pe zona ochilor o compresa cu infuzie combinata cu flori de tei, dimineata si seara, cate un sfert de ora.
* Ten iritat - se fierb 2 lingurite de flori de tei si 1 lingurita de flori de musetel intr-un pahar cu lapte, vreme de un minut, apoi se lasa la racit. Se filtreaza preparatul si se aplica sub forma de compresa, pe locurile afectate.
* Prospetimea obrazului - decoct din flori de tei, folosit ca lotiune tonica si pentru eliminarea ridurilor.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei

Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia.
Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate.
Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.


TEIUL SI MAGIA

* In mitologia Romei Antice, teiul simboliza iubirea conjugala si fidelitatea in cuplu, fiind in acelasi timp si arborele lui Venus (zeita iubirii) si al Junonei (zeita intelepciunii). Mai ales cuplurile tinere isi impodobeau altarul casei cu ramuri de tei inflorite, pentru a beneficia de intelepciune si stabilitate in iubire.
* Poetul Ovidiu, cel exilat pe tarmul Pontului Euxin, afirma ca de sarbatoarea dedicata zeitei fertilitatii, fecioarele se impodobeau cu coroane de flori de tei.
* Triburile germanice de acum doua milenii considerau teiul un arbore al pacii si al dreptatii. In fiecare an, vara, la inflorirea lui, el era adorat ca arbore sacru si sarbatorit cu dansuri si muzica. Judecata tribala se facea la tulpina unui tei, pentru a ajuta judele sa dea verdictul corect.
* Prezicatorii sciti imparteau o frunza de tei in trei bucati egale, pe care le infasurau in jurul degetelor de la mana stanga, pentru a obtine inspiratia si a capata puterea de a ghici viitorul.
* In folclorul polonez exista si acum credinta ca teiul plantat in fata casei apara familia de spiritele rele, aduce noroc si pace, ajuta oamenii sa nu-si piarda credinta in Dumnezeu si sa nu cedeze diferitelor ispite.
* Conform unei credinte populare franceze, o casatorie nu se mai destrama niciodata, daca mirii treceau la nunta pe sub doi tei cu coroanele impreunate.
* In Estonia si in Lituania exista obiceiul ca femeile tinere sa aduca ofrande de hrana la un tei inflorit, cerand fertilitate si liniste in familie.
* La romani, ramurile de tei inflorite sunt aduse acasa de Rusalii, dupa ce au fost sfintite de preot la biserica, fiind tinute la intrare ori, mai adesea, langa icoane. Ele se pastreaza toata vara, avand darul de a alunga grindina si furtunile distrugatoare, dar mentinand si "seninul" din casa.
* In multe sate din Bucovina se impodobesc mormintele apropiatilor cu ramuri de tei inflorite, pentru a le aduce pacea si impacarea. Se crede ca stramosii imbunati cu flori de tei vegheaza asupra celor vii si ii feresc de necazuri.
* In multe situri arheologice din Elvetia s-au descoperit vesminte imprimate cu extracte de tei. Obiceiul a fost pastrat si de popoarele slave, pana in timpurile moderne.
* In crestinismul primitiv, lemnul de tei era considerat sfant si exista obligatia ca statuetele Fecioarei Maria si catapesmele sa fie cioplite din lemn de tei (lignum sacrum).
* In astrologie, teiul e asociat cu luna, miresmei sale fiindu-i atribuit un efect afrodisiac.
* In antichitate, asupra teiului erau transferate boli, de catre vindecatori. Multi parinti plantau un tei cand li se nastea un copil, convinsi ca astfel va fi ocrotit de boli. In caz ca, totusi, se imbolnaveau, erau intinsi la umbra unui tei inflorit.

Leac taranesc

Inca din evul mediu, carbunele din lemn de tei era folosit in satele romanesti ca leac sigur contra ulcerului stomacal, a flatulentei, dar si a constipatiei. Se administrau 1-2 lingurite de carbune pisat, amestecat in lapte sau apa.

Sepp Holzer si permacultura II

Sepp Holzer, taranul austriac care a schimbat istoria agriculturii moderne, reusind sa rastoarne o gramada dintre teoriile marilor agronomi (Sepp Holzer are chiar o placere deosebita, de a demonstra ca "domnii de la Universitate" vorbesc numai si numai din teorie, preluand de cele mai multe ori informatii din diferite surse, pe care le dau apoi neverificate mai departe, si care adesea nu se confirma sub nicio forma in practica) si demonstrand in peste 40 de ani de practica agricola, ce potential fantastic se ascunde in spatele unei agriculturi, care tine cu adevarat seama de natura si de circuitul ei. Sepp Holzer a reusit sa cultive in "Siberia Austriei", zona in care temperatura medie anuala este de 4,5°C, la o altitudine intre 1200 si 1500 m, pomi fructiferi, legume, cereale, obtinand un succes deplin pana si in cultivarea citricelor - dupa parerile specialistilor pura utopie, ceva absolut imposibil de realizat!

Dar sa nu credeti ca toata lumea a primit cu entuziasm noile idei ale lui, "aplaudandu-l la scena deschisa". Din contra, Sepp Holzer a fost de la inceput ironizat si marginalizat, iar mai tarziu, cand toti au inceput sa remarce ca intr-adevar are dreptate, a inceput sa fie chiar combatut in toata puterea cuvantului. Cartea sa este plina de exemple referitoare la procesele si la "razboaiele birocratice" purtate cu oficialitatile austriece (si ganditi-va ca Austria ocupa totusi primul locul la capitolul agricultura biologica in UE!!) sau cu persoane fizice, de la consateni si pana la vizitatori ai gospodariei sale.

Din fericire, Sepp Holzer nu s-a lasat intimidat de nimeni in toti acesti ani (a inceput exeprimentul sau agricol inca din 1962, cand nici macar nu se definise inca termenul de permacultura), ducandu-si nestingherit munca mai departe. 

O alta tehnica care dupa parerea lui Sepp Holzer este absolut gresita, dar care se aplica insa in intrega lume, este taierea copacilor. El a ajuns la aceasta concluzie bineinteles pe cale empirica, vorbele sale nu sunt simple fraze asternute pe hartie, ci fapte demonstrate in ani de practica pe terenurile sale. Dupa ce a venit de la scoala de agronomie, si-a taiat toti copacii asa "cum scrie la carte", omitand insa din neatentie cativa copaci. Dar la numai un an de zile, a constatat boli si stricaciuni grave la cei mai multi dintre copacii taiati, cei care fusesera insa uitati si lasati in voia soartei, nu aveau nici un fel de problema. 

Sepp Holzer nu-si mai taie de atunci copacii, dupa parerea sa, "taierea copacilor reprezinta numai un stress inutil pentru copac si o pierdere de energie si de timp pentru om. Lasand copacul sa creasca natural, se obtine o stabilizare a lui chiar si pe terenuri extrem de abrupte, iar vietuitoarele padurii (soareci, caprioare, iepuri, etc.) primesc astfel posibilitatea de a roade crengile exterioare, nedeteriorand trunchiul copacului!" Si daca analizam putin cu bun simt vorbele sale, ne dam seama ca Sepp Holzer are dreptate. Ca de obicei, omul, in aroganta sa prosteasca, considera ca stie mult mai bine care este mersul lumii ca un simplu copac, trebuind sa-i arate acestuia din urma pana si cum trebuie sa creasca! De cand am citit cartea sa, am incetat la randul meu sa mai imi tai pomii, care ne multumesc in felul lor minunat, daruindu-ne acum mai multe fructe ca niciodata.

Va redau mai jos cateva pasaje care m-au impresionat pe mine deosebit de tare, vorbe pline de o intelepciune profunda ale taranului Sepp Holzer:
"In circuitul naturii nu este nimic complicat, orice analfabet reuseste sa se descurce. Dupa parerea mea, creatia nu cunoaste fiinte destepte si fiinte proaste. Doar anumiti oameni incerca sa se foloseasca de acest argument, incadrand oamenii si animalele in una dintre aceste categorii."

"Creatia este perfecta. Natura are intotdeauna dreptate; greselile le facem numai noi oamenii!"

"Sa intelegem natura si nu sa o combatem! Acest lucru permite o cooperare cu ea si nu o confruntare. Nu va dezradacinati din natura! In zilele noastre, in special copiii sunt tot mai indepartati de natura. Efectele negative se remarca foarte clar, mai mult ca niciodata s-au extins alergiile, lipsa de chef, lipsa de perspective, consumul excesiv de alcool, drogurile, criminalitatea si agresivitatea."

"Sa incercam sa ducem o viata in simbioza cu convietuitoarele noastre. Nu exista nimic pe lume ce trebuie combatut. Recunoaste posibilitatile infinite ale creatiei! In natura gasesti in orice situatie sfat si ajutor, trebuie numai sa inveti sa intelegi aceste lucruri. In situatii dificile, pune-te in locul adversarului tau. Tu esti planta, animalul, omul. Asa intelegi ce astepti de la celalalt si vei sti, care este decizia corecta pe care trebuie sa o iei."
Sepp Holzer incearca in cartea sa in nenumarate randuri sa ne invete sa renuntam complet la combaterea daunatorilor. 

"La scoala am invatat sa combatem soarecii, guzganii si cartitele cu gaz si cu otrava. Eu insa incerc sa tranfsorm aceste animale in "angajatii mei". Ele afaneaza pamantul si creaza drenaje si joaca un rol deosebit de important in inmultirea anumitor specii de plante. Dar cel mai important "angajat" al meu este rama. Ea nu numai ca afaneaza si dreneaza solul, ci aduce si toti nutrientii de care plantele au nevoie."

Cartea lui Sepp Holzer nu exista inca tradusa in romaneste, dar v-as recomanda aici o alta carte buna despre agricultura biologica, cartea lui Heinz Erven "Paradisul meu". 

Sepp Holzer a evitat in prima sa carte sa dea sfaturi exacte, a incercat mai mult sa transmita principiile dupa care lucreaza el, acest lucru fiind dupa parerea mea de fapt de valoare mult mai mare ca niste simple instructiuni tehnice enumerate frumos in ordine alfabetica, deoarece intotdeauna trebuie respectate in primul rand conditiile concrete de la fata locului ale fiecarei gradini, asa cum si spune Holzer: "Este important sa se foloseasca optimal posibilitatile si faptele concrete de la fata locului. Daca eschimosul din Antartica si negrul din Africa ar face aceleasi culturi, ar muri amandoi de foame!" 

In ceea ce priveste conditiile climaterice si de sol din Romania, avem totusi fata de Austria sau Germania un mare avantaj, care din pacate nu este valorificat deloc la justa sa valoare. Dupa ce s-a intors din calatoriile sale din tarile in curs de dezvoltare, in care i s-a cerut sfatul pentru eliminarea problemei foametei, Sepp Holzer nota cu mare tristete: "Noi traim la Polul Rece al Austriei. De-a lungul a sute de ani, taranul nostru a trebuit sa lupte pentru supravietuire. Si acum ajung in regiunea tropicala, unde este o clima care ar permite trei recolte intr-un an - dar ce fac oamenii de aici? Mor de foame in paradis..."

Despre tehnica straturilor ridicate deasupra pamantului, puteti citi mai multe pe blogul unor oameni nemaipomeniti din satul Stancioava, oameni care nu se mai multumesc numai cu teoretizarea ideilor bune si frumoase, ci care deja si-au suflecat manecile si au trecut la treaba. Un exemplu demn de urmat, nu-i asa?

Sepp Holzer si permacultura

  Mai întâi de toate, trebuie să subliniez faptul că Sepp Holzer nu a făcut nici o şcoală de permacultură (permacultura este termenul folosit pentru dezvoltarea şi aplicarea tezelor şi principiilor etice, care stau la baza planificării, dezvoltării şi conservării habitatelor. Punctele esenţiale ale permaculturii sunt: producerea de hrană, furnizarea energiei necesare, planificarea modului de schimbare a peisajelor naturale prin intervenţia omului şi crearea unor (infra)structuri sociale), nimeni nu i-a arătat şi nu i-a explicat ce şi cum trebuie sa facă. 

Toată munca sa se bazează pur şi simplu pe observaţiile sale atente şi pe înţelegerea profundă a legilor naturii, a legăturii şi comuniunii om-plantă-animal-mediu, observaţii care au început încă din copilăria sa. Citindu-i cartea, am constatat de foarte multe ori, că cele mai multe lucruri nu-mi sunt total necunoscute, multe le ştiam deja, ori de la mama, ori de la bunica, multe lucruri le-am auzit în zilele minunate ale copilăriei mele petrecute (parţial) la ţară, de la oamenii simpli ai locului, care au lucrat întotdeauna pământul respectând cu sfinţenie creaţia lui Dumnezeu! 

Ţăranul român a fost întotdeauna o fiinţă independentă şi autarhică, a reuşit să supravieţuiască mii de ani fără super-marketuri şi pieţe, a ştiut cum să-şi conserve cu grijă mediul de viaţă şi cum să se integreze în el, trăind într-o armonie perfectă cu natura, în deplină înţelegere a faptului că omul NU este stăpânul naturii, ci numai o parte a ei. Ţăranul român a făcut dintotdeauna agricultură biologică, reuşind mereu să producă suficientă mâncare pentru familia sa şi pentru animalele sale, iar de la casa unui ROMÂN ADEVĂRAT, nu a plecat niciodată niciun străin înainte de a fi ospătat şi de a i se oferi adăpost. Pentru că românul ştia că aşa este omeneşte şi creştineşte să faci, şi că aşa suntem datori să ne purtăm în faţa lui Dumnezeu. 

Sepp Holzer este la rândul sau un ţăran simplu, fără multă carte (chiar povesteşte cu umor, cât de multe a pierdut după ce urmat cursurile unei şcoli agricole, privind acei ani ca pe nişte ani risipiţi în vânt), el este un om care a înţeles să-şi caute CHEMAREA şi apoi să o pună în practică. Încă de mic copil (din fericire familia Holzer nu poseda nici televizor, nici calculator, fiind săraci, copiii nu aveau nici cine ştie ce jucării, bogăţiile naturii - lemne, frunze, fructe, plante - reprezentau în principal obiectele cu care se jucau), Sepp Holzer îşi petrecea majoritatea timpului în grădină sau în pădure, studiind cu mare atenţie comportamentul animalelor, creşterea plantelor, ciclul anotimpurilor şi influenţa factorilor de mediu aupra naturii.

De aceea, chiar menţionează în introducerea cărţii sale: "Doresc să transmit oamenilor prin această carte, cum poate fi trăită o viaţă plină de împliniri printr-un mod răspunzător de convieţuire cu natură şi cu toate vieţuitoarele. Cel mai important principiu pentru mine, a devenit necesitatea intelgerii naturii şi nu combaterea ei. Fiecare plantă, fiecare animal are un rol al său, foarte bine definit, totul este perfect CREAT!"
 
După părerea mea, cărţile sale au nu numai o simplă valoare tehnică. Amintirile sale din copilărie sunt deosebit de impresionante, Sepp Holzer reuşeşte să reînvie foarte plastic o lume demult apusă. Am fost foarte mişcată citind rândurile despre primele castane, pe care copilul Sepp le-a primit în dar de la un străin, ca să se joace cu ele, şi pe care el le-a plantat în ghivecele de flori ale mamei sale, stând apoi şi contemplând ore în şir plăntuţele delicate care se dezvoltau încet-încet din ele. 

Iar prima piatră a permaculturii sale, a fost o piatră în adevăratul sens al cuvântului: micul Sepp, a observat că fragii din pădure care creşteau pe lângă o piatră, făceau fructe mult mai mari ca cei care creşteau liberi. Şi cu cât era piatra mai mare, cu atât şi fructele se dezvoltau mai mult şi erau mai dulci! Şi a început să care în grădina părinţilor săi (gospodăria lor se află în Alpi, la o altitudine de peste 1300m!), spre disperarea acestora, pietroaie şi să le pună pe lângă diferite plante. Părinţii săi, care îndepărtaseră cu muncă multă şi grea TOATE pietrele din grădină, pentru că aşa ştiau ei că trebuie făcut, s-au opus total şi pentru ca să nu le mai "strice" grădina, i-au dat lui Sepp o mică bucată de pământ pe care ei nu puteau sa o cultive, fiind un prăvăliş de pietre, pe care i-au permis însă să facă ce vrea. Şi aşa a luat fiinţă prima grădină, în care Sepp Holzer a început să aplice şi să studieze principiile permaculturii.  

Şi eu sunt un om care a învăţat în ultimii ani să-şi folosesca mult propriul cap (în tinereţe, eram ca în bancul despre rostul capului, şi anume: să nu-ţi plouă direct în gât!), nu mai cred de multă vreme aşa pur şi simplu în afirmaţiile unuia sau altuia, practica mi-a demonstrat de fiecare dată în viaţă, ce este corect şi ce nu. Aşa că am început şi eu să trântesc câte un pietroi pe lângă tufele de fragi din grădina mea şi de aceea, pot să afirm acum cu certitudine că Sepp Holzer are perfectă dreptate: fragutele de lângă aceste pietre sunt de 2-3 ori mai mari ca celelalte, mai dulci şi mai aromate, plus că eu am fragi toată vara, până toamna târziu, la primul îngheţ.
 
Sepp Holzer a mai observat că cenuşa are de asemenea un efect binefăcător asupra fragilor, aceasta este însă cu siguranţă o chestiune de sol. Şi aici vin cu un punct foarte important al învăţăturii lui Sepp Holzer: concluziile sale nu vor fi niciodată general valabile peste tot în lume - în funcţie de condiţiile de sol, climă, vegetaţie etc., trebuie peste tot observat cu atenţie ce se poate aplica pur şi simplu aşa, şi ce trebuie adaptat la condiţiile de la faţa locului, dintr-o anumită grădină! De aceea el şi încearcă să impulsioneze oamenii să înceapă să gândească critic, să fie atenţi şi să observe natura înconjurătoare, să facă încercări (câţi pomi şi câte plante a stricat el de fiecare data până a ajuns la concluzia finală...)

  "Modul meu de gândire a devenit mai critic. Am încetat să mai cred tot ceea ce auzeam. Am învăţat să-mi pun intrabari critice în toate problemele şi să le privesc din mai multe puncte de vedere. Ce avantaje şi ce dezavantaje aduce un anumit lucru, care sunt priorităţile? Un profesor spune ceva, altul cu totul altceva. Am învăţat că mulţi oameni fac multe greşeli fără voie, tocmai pentru că iau prea multe lucruri drept bune, fără să-şi pună singuri întrebări."

Articol preluat de pe: http://hrana-vie.blogspot.com/2011/05/sepp-holzer-si-permacultura-i.html
Vacanta placuta Mimi!

marți, 21 iunie 2011

Mararul

Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga "cariera" din lume, folosirea sa ca adaos in mancaruri, dar si ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste 4000 de ani.

 Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat a "migrat" foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru "boli de pantece". O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:

Modalitati de preparare si de administrare a mararului

Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzie

Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare

Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Tratamente interne

* Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.

* Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul. 

 * Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt. 
Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat

* Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.

* Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.

* Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.

* Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.

* Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale.

* Infectie cu stafilococ auriu - un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.

* Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute "in plus" in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest "medicament" dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante.

* Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.

* Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi). 

* Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui "acces de foame", mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul.

* Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.

* Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin. 

* Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.

Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale

* Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu.

* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate. 

* Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne. 

* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste "otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.

Tratamente externe

* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.

* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.

Precautii si contraindicatii

Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

Sursa: http://www.formula-as.ro/2009/884/medicina-naturii-44/frunzele-de-marar-11542 

Macrisul

Pe nedrept neglijat in ultima perioada de consumatori si de cultivatori, macrisul ramane una din plantele legumicole valoroase atat prin calitatile sale culinare cat si pentru cele medicinale si pretentiile mici fata de clima si sol.

In Romania intalnim mai multe varietati, dintre care cele mai importante sunt Rumex acetossa (macrisul mare) care are valoare culinara si se cultiva, si Rumex acetosella (macrisul marunt sau macrisul iepurelui)Rumex crispus (dragavei, sau stevie creata), Rumex alpestris (macris ciobanesc) si Rumex scutatus, utilizate indeosebi in medicina populara.

Intre macrisul cultivat si speciile spontane nu exista diferente mari in ceea ce priveste gustul sau continutul de nutrienti; frunzele macrisului contin fier, vitamine, si foarte mult acid oxalic, ceea ce ii confera un gust acru, astringent. Frunzele se prepara in acelasi mod ca si spanacul sau stevia, gustul caracteristic facandu-l potrivit pentru supe, borsuri, piureuri sau pentru a asorta in special preparatele de miel.

Un adevarat medicament pentru ficat

Radacina de macris are un gust dulce-acrisor si se foloseste in cure de detoxifiere si in tratamentul unor afectiuni ale ficatului. Preparatul se obtine prin macinarea radacinii si se consuma ca atare sau sub forma de decoct. Poate fi folosit si in tratamentul unor boli de piele si chiar al tumorilor maligne sau benigne. Trebuie precizat ca o cura dureaza in medie cateva luni.

Atentie! Datorita continutul ridicat de acid oxalic, macrisul este contraindicat persoanelor care sufera de reumatism sau de afectiuni renale.

Din punct de vedere botanic, este planta perena erbacee sexuat dioica, cu radacina pivotanta, fusiforma, frunzele de forma lanceolata, crestate la baza. Infloreste la sfarsitul lunii mai. Fructul este o nucula, in interior o singura saminta de culoare bruna inchis, cu forma triedica. Intr-un gram intra intre 900 - 1400 seminte. Facultatea germinativa (de 90%) se pastreaza foarte bine timp de 4 ani. Desi semintele incoltesc in doua zile, durata rasaririi este de 10 - 12 zile. (Gh. Valceanu, 1982)

Cum se cultiva macrisul

Este o planta adaptabila care poate fi intalnita de la campie pana pe pajistile alpine. Este foarte putin pretentios fata de temperatura, este o planta timpurie care isi face aparitia inca de la inceputul primaverii. Creste atat la umbra cat si pe terenuri expuse la soare, in acest caz avand nevoie de mai multa apa deoarece isi dezvolta tijele florale iar frunzele stagneaza. Prefera soluri nisipoase cu reactie usor acida.

Macrisul se seamana toamna, in luna septembrie, intr-un sol bine afanat. Se seamana pe randuri, la 30 cm distanta, distanta recomandata intre plante fiind de 10 cm.  Cultura astfel infiintata dureaza 3 - 4 ani, singurele lucrari de ingrijire necesare sunt cele de combatere a buruienilor si daunatorilor. Este atacat frecvent de musca macrisului (Pegomia bicolor) si de afide (Aphis lumicis). Plantati busuioc langa macris pentru a alunga musculitele. Alti daunatori sunt melcii, care se indeparteaza usor prin presararea unei benzi de cativa centimetri de var in jurul brazdei de macris.

Supa cu spanac si macris

Este un preparat sanatos, gustos si usor de pregatit. Avem nevoie de o jumatate de kilogram de frunze spanac, o jumatate de kilogram de frunze de macris, o ceapa mare, o jumatate de litru de lapte, un pahar mic de smantana, o lingura de faina, ulei, sare, piper.

Ceapa se taie solzisori si se caleste in putin ulei. Cand se ingalbeneste se adauga o lingura de faina, se amesteca bine si se stinge cu un litru de apa. Se sareaza dupa gust si se adauga laptele. Cand da in clocot, se adauga macrisul si spanacul taiate marunt. Se lasa sa fiarba si se ia de pe foc dupa cateva minute. Se drege cu smantana si se poate servi calda sau rece. 

luni, 20 iunie 2011

O vizită la Krameterhof

Ferma lui Sepp Holzer se întinde de până la o altitudine de 1800 m deasupra nivelului mării. Spre surprinderea noastră, încă mai erau petice de zăpadă, totuşi plantele începuseră să înflorească. În fine, ne aflam dincolo de porţile mult aşteptatului paradis. Întâlnirea cu Sepp Holzer a fost plăcută şi plină de căldură. La altitudinea de 1100m deasupra nivelului mării,unde temperatura medie anuala este de 4 grade Celsius, rododendronii şi o mulţime de alte flori, alături de tufişuri şi pomi fructiferi erau deja plini de flori. Toate acestea mulţumită microclimatului pe care Sepp Holzer l-a creat folosind un sistem de lacuri, pietre şi straturi înalţate alcătuite din trunchiuri şi crengi de copaci, acoperite cu sol fertil – toate aranjate în aşa fel încât să formeze aşa numitele „capcane de căldură.”

Primul şi cel mai important lucru pe care l-am învăţat de la Sepp Holzer este că, atunci când amenajaţi un teren trebuie să aprovizionaţi acel teren cu o sursă de apă. Sepp Holzer a spus că apă se găseşte peste tot, trebuie doar să o găsim. La început, el a apelat la un specialist pentru a găsi apa, apoi, în timp, a învăţat să o găsească singur.

Al doilea lucru este să protejaţi terenul de vânt, prin crearea unor garduri vii şi a straturilor înalţate mari.

Trei: creaţi o cât mai mare varietate de plante şi animale (inclusiv plante otrăvitoare). De peste tot din împrejurimi, el a adus furnici de lemn în terenul său, pentru că ele le consideră medicii pădurii. Holzer crează, după cum singur spune, „păduri hrănitoare” – unde pomii fructiferi şi tufişurile cu fructe comestibile cresc în simbioză cu coniferele, foioasele şi plantele ornamentale. Sepp Holzer e de părere că viitorul întregii planete depinde de acest tip de păduri, de vreme ce, pe lângă faptul că asigură aer curat şi sol sănătos, ele sunt capabile să elimine problema foametei.

Patru: cu cât parcela e mai mare, cu atât e nevoie de mai puţină muncă. Holzer nu mai e nevoit să facă aproape nimic, în timp ce valoarea fermei sale creşte spontan, deoarece natura este generoasă. Valoarea fiecărui pom plantat în urmă cu zece ani a crescut de zeci sau poate de sute de ori pana acum. Ce e mai important este că majoritatea acestor pomi se reproduc singuri, fără nici un ajutor din partea omului, sporind posibilităţile sale de câştig.

Cinci: motto-ul sau este: „efort minim, efect maxim.” Acum, proprietatea sa este un sistem auto-suficient ce se auto-crează în continuare. Veniturile sale sunt impresionante, la fel şi valoarea fermei sale. Aceste venituri provin din vânzarea de seminţe, răsaduri, peşte, ciuperci, nuci, fructe, legume şi, bineînţeles din seminarii. Mai mult, nu are nevoie să muncească pentru a-şi recolta produsele. Sunt mereu destul oameni doritori să recolteze produsele sale magnifice, ecologice şi curate şi, pentru a a avea aceste produse platesc mult mai mult decât pentru produsele pe care le-ar putea găsi în reţelele comerciale obişnuite.

Şase: încercaţi cât mai mult posibil să planaţi toate plantele folosind seminţe şi creaţi condiţii cât mai aproape de cele naturale: de exemplu, stratificarea seminţelor în frigider sau în zăpadă. El a plantat foarte mulţi copaci în acest mod şi chiar ne-a arătat un minunat brad de 15 ani vechime crescut din semânţă. O pădure de cedri siberieni şi alte tipuri de cedri cu fructe comestibile creşte pe terenul său. El recomandă plantarea răsadurilor în sol sărac (în acelaşi tip de sol ca în grădină) – în nici un caz în humus, deoarece plantele care încolţesc în condiţii mai favorabile se vor adapta mai greu la condiţiile naturale ulterioare şi se vor îmbolnăvi mai uşor.

Şapte: nu tăiaţi pomii fructiferi. Sepp Holzer crede că acest lucru este o muncă inutilă, iar lui nu-i place să muncească inutil. În plus, pomii devin dependeţi de această procedură şi de intervenţia omului, devin slabi şi mai puţin viguroşi. Tăierea pomilor este indicată doar în cazul în care pomul e bolnav.

Opt: nu udaţi pomii când îi transplantaţi, plantaţi-i direct în pământul pe care il aveti la dispozitie, indiferent cat e de sărac, fără nici un fel de fertilizator, nici măcar natural. Sepp Holzer foloseşte o metodă interesantă pentru a transplanta pomi mari şi tufişuri sau pomi mici in afara sezonului de plantare. El numeşte această metodă – metoda de şoc. Pe scurt, când pomul sau tufişul pe care dorim să-l transplantăm are slabe şanse să se prindă (fie e prea mare, fie are deja frunze şi flori), Holzer înconjoară rădăcinile acestora cu un sac de iută umed şi amplasează pomul în aşa fel încât rădăcinile să fie în umbră iar crengile în plin soare. Când pomii îşi pierd frunzele (de obicei e de ajuns o singură zi), sunt gata să fie plantaţi. Nici înainte, nici dupa plantare, nu e nevoie de udare. Singura protectie împotriva uscaciunii este un strat gros de mulci în jurul rădăcinii. Pomii astfel transplantati se prind 100%.

Nouă: folosiţi la maxim abilităţile naturale ale animalelor pe care le creşteţi, pentru a va ajuta în întreţinerea fermei. De exemplu, el utilizează însuşirea naturală a porcilor de ascurma după hrană petru a răscoli şi afâna pământul acolo unde are el nevoie, semănând mazăre şi porumb în zonele respective.

Zece: nu copiaţi orbeşte pe nimeni, nici măcar pe el. Folosiţi-vă propria minte pentru a gândi şi pentru a observa natura. Unul din lucrurile pe care Sepp Holzer le repetă foarte des celor ce-l vizitează este:

„Omul nu poate perfecţiona ceea ce este deja perfect, noi trebuie doar să învăţăm să folosim natura cu înţelepciune.”

Din acest motiv, ori de câte ori apare o problemă cu plantele, animalele sau chiar cu solul, el încearcă să-şi imagineze cum se simte acea plantă sau animal… dacă se simte bine, ce nu funcţioneză… ce lipseşte, ce i-ar place acelei fiinţe… Iar răspunsul vine de la sine… şi ceea ce e mai important, este răspunsul corect. Dacă diagnosticul este făcut cum trebuie, atunci şi rezolvarea va fi una potrivită.
 

Sursa: Posted by Ecogradinar on April 21st, 2011

12 principii in permacultura

Enuntate de Holmgren in cartea “Permaculture: Principles and Pathways Beyond Sustainability”, permacultureprinciples.com

1.Observati si interactionati
Prin observarea naturii, vom gasi intotdeauna soluţiile potrivite pentru orice situatie specială

2. Captati si inmagazinati resursele
Dezvoltand sisteme care colecteaza resursele atunci cand se gasesc din abundenta, le vom putea folosi mai tarziu atunci cand vom avea nevoie.

3. Urmariti randamentul
Asigurati-va ca veti fi rasplatiti corect pentru munca depusa.

4. Aplicati mecanisme de reglare automata, acceptati feedback-ul si invatati din greseli
Trebuie sa renuntam la activitatile nepotrivite si sa ne asiguram ca sistemele se regleaza automat si continua sa functioneze corespunzator si in absenta proiectantului.

5. Utilizati si valorificati resursele si serviciile regenerabile
Folositi resursele in mod optim, reduceti consumul excesiv si dependenta de resurse ne-regenerabile

6. Nu risipiti
Valorificati si utilizati toate resursele disponibile, nu aruncati nimic, refolositi totul.

7. Proiectati dinspre model spre detaliu
Dandu-va un pas inapoi, puteti observa modele atat in natura cat si in societate. Acestea vor forma coloana vertebrala a proiectului iar detaliile vor fi completate pe parcurs.

8. Mai bine integrati decat sa separati
Plasand lucrurile potrivite la locul potrivit, se dezvolta relatii intre acele lucruri si ele vor conlucra pentru a se sustine reciproc.

9. Alegeti solutii mici si lente; nu va grabiti
Sistemele mici si lente sunt mai usor de intretinut decat cele mari, asigura astfel intrebuintarea optima a resurselor locale si produc rezultate durabile.

10. Folositi si pretuiti diversitatea
Prin diversitate se reduce vulnerabilitatea in fata amenintarilor si se profita de natura unica a mediului in care lucram.

11. Folositi si valorificati elementele de granita/delimitarile
La confluenta dintre diverse bio-sisteme au loc cele mai interesante evenimente. Aici pot fi observate cele mai valoroase, diverse si productive elemente.

12. Folositi schimbarile si raspundeti intr-un mod creativ
Puteti avea un impact pozitiv asupra schimbarilor inerente observand atent si intervenind la momentul potrivit.

Arhitectura Naturala



Surse:

http://dornob.com/natural-architecture-home-grown-artistic-tree-houses

http://www.designboom.com/contemporary/naturalarchitecture.html