Pământ virgin transformat, într-un an, în pământ de grădină

Spanacul de Noua Zeelandă

Cum realizăm acest lucru? Până acum ştiam că un terencare se ia în cultură, mai întâi se ară adânc sau se sapă adânc cu cazmaua. Aceasta înseamnă nu numai consum mare de energie, dar şi deranjarea vieţii din sol. Un sol acoperit cu ţelină sau litieră şi-a aşezat straturile într-o anumită ordine naturală de-a lungul anilor. Întoarcerea straturilor ar strica această ordine. În acest fel toată munca râmelor, numeroaselor ganguri şi canale, ar fi distrusă. De aceea, trebuie să urmăm alte căi. 

În funcţie de mărimea terenului, fie radem cu o sapă ascuţită 3-5 cm din stratul de suprafaţă, fie folosim un plug cu care se ară foarte superficial. Ţelina rezultată se strânge şi se compostează. Din mai până în august folosim un amestec de mazăre şi fasole, care după ce răsare acoperă solul cu verdeaţă. Pentru 100 mp este necesară o cantitate de sămânţă de 1000-1200g. Datorită adâncimii diferite de înrădăcinare a speciilor, solul se afânează şi în plus se îmbogăţeşte în azot. Iarna leguminoasele degeră, iar solul rămâne tot timpul acoperit.

Dacă nu mai este suficient timp până la venirea iernii, deci cel târziu în septembrie, putem semăna muştarul galben care încolţeşte şi creşte foarte repede. El acoperă terenul cu verdeaţă până la instalarea gerului. Pentru 100 mp avem nevoie de 200g de sămânţă de muştar. Este important ca aceste semănături să îngheţe, iar frunzele şi tulpinile lor să acopere în totalitate pământul. Sub acest covor des de verdeaţă este favorizată dezvoltarea vieţii în sol şi continuarea ei pe timp de iarnă, ca urmare a protejării solului faţă de temperaturile foarte scăzute. 

Miliardele de vieţuitoare din sol - alge, bacterii, râme etc. - îşi pot continua activitatea din timpul verii, astfel încât primăvara va găsi pământul în plină activitate biologică. Primăvara devreme, plantele care acoperă pământul se stâng prin greblare şi se trece la semănat sau plantat. După ce am plantat, se trece la reacoperirea solului, folosindu-se diferite materiale vegetale, inclusiv resturile de peste iarnă. Bineînţeles, rândurile semănate rămân neacoperite până la răsărirea plantelor.

Mai există încă o plantă care se pretează foarte bine la transformarea unui pământ virgin în pământ de grădină şi de la care se poate obţine recoltă încă din primul an: spanacul de Noua Zeelandă (Tetragonia expansa). Se înmulţeşte prin răsad, care se plantează în câmp pe la mijlocul lunii mai. O singură plantă bine dezvoltată, poate acoperi o suprafaţă de 1 mp. Deoarece noi urmărim o umbire deasă şi timpurie, vom planta această specie de spanac la 50×50 cm. Cât timp plantele sunt mici, solul dintre plante se acoperă de preferat cu gunoi de grajd bine fermentat. Pentru 100 mp vom avea nevoie de 400 de plante. 

Toată vara, în mod eşalonat, se recoltează spanac - întotdeauna ciupind vârful principal pe o lungime de 8-10 cm - restul plantei rămânând pe loc şi ramificând în permanenţă. La -3°C spanacul degeră şi lasă în urma lui o plapumă vegetală groasă. Primăvara, solul protejat de spanacul degerat este atât de afânat, încât îl putem lucra cu degetele. Este de netăgăduit faptul că în acest fel putem transforma, într-un an, un pământ înţelenit în pământ de grădină.

Sursa:  "Paradisul meu" Heinz Erven