Om sunt şi trăiesc
Mi-am găsit a mea menire
Şi de-aia grădinăresc.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Schinduful

Legenda acestei plante s-a nascut undeva pe Valea Nilului, in urma cu mai bine de cinci milenii. Se spunea ca fusese adusa pe pamant de insasi marea zeita Isis, avand darul nemaivazut de a readuce femeilor sanatatea, pofta de viata si... puterea de seductie. De aceea, era la mare pret, in randul nobilelor de rang inalt de la curtea faraonului. Si medicii egipteni pretuiau schinduful, pentru ca era planta care-i ajuta pe soldati sa se refaca rapid dupa ranile primite in lupta, ii ajuta pe cei varstnici sa-si mentina tineretea si vigoarea.

De altfel, originea schindufului este o mare enigma pentru cercetatorii de azi, intrucat el era folositconcomitent in Egiptul Antic, in India si in China - trei leagane ale civilizatiei, intre care comunicarea era practic inexistenta, cu patru-cinci mii de ani in urma. Indienii credeau despre schinduf ca are capacitatea de a scoate acumularile toxice din organism, ajutand la vindecarea bolilor de plamani si a anorexiei.

Chinezii, in schimb, spuneau ca schinduful conserva si multiplica in organism energia fundamentala Qi, ajutand astfel la mentinerea tineretii biologice, pana la varste inaintate.

Nu se stie cand au ajuns semintele acestei plante in Dacia, dar cu siguranta, acum doua mii de ani, cand Dioscoride a intocmit tratatul sau de farmacologie, schinduful era folosit in mod curent de catre vracii din Carpati. Numele dacic era scindof (de unde si denumirea actuala) si il foloseau contra bolilor de piept si a celor digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea ranilor si pentru tratarea ulcerelor. Dupa perioada sa de glorie din antichitate, in mod curios, schinduful a intrat intr-un con de uitare, fiind folosit mai mult ca planta furajera (!), deoarece stimuleaza fenomenal cresterea masei musculare a animalelor. 

De doar cateva decenii, oamenii de stiinta si-au propus sa studieze in laboratoare misterul terapeutic al acestei plante atat de apreciate in vechime, iar efortul nu i-a dezamagit.


Descrierea plantei
Schinduful este o planta ierboasa, de nici jumatate de metru inaltime, cu frunze de un verde deschis si cu marginea usor dintata, cu flori albe-liliachii si seminte mici, de culoare cafenie. Creste la noi in zona sud-estica a tarii, in special in judetele Constanta si Braila. De obicei este cultivata, dar in unele zone s-a salbaticit, crescand spontan mai ales acolo unde are caldura suficienta. Este foarte dificil de cules si mai ales de procesat manual, motiv pentru care cel mai simplu este sa achizitionam planta din Plafaruri si din magazinele naturiste. O gasim sub numele de schinduf (Trigonella foenum graecum) sau de fenugrec - o abreviere de la denumirea sa stiintifica.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Din sfaturile Anastasiei

Astăzi societatea în care trăieşti tu ar putea înţelege multe din contactul cu plantele cultivate în grădina proprie. În grădina în care cunoşti fiecare cultură sădită şi nu pe imensele câmpuri anonime prin care se târăsc maşini monstruoase şi obtuze. Oamenii se simt mai bine lucrându-şi propriile grădini, asta a lungit viaţa multora. Devin mai buni. 

Totul pe Pământ - fiecare ierbuşoară, fiecare gâză - a fost creat pentru om, are un destin şi o menire în slujba omului. Majoritatea plantelor medicinale este dovada.

Gândacii se târăsc doar pe mesele murdare pentru a culege resturi de mâncare, de cele mai multe ori invizibile ochiului unan, pentru a le prelucra şi apoi depozita în locuri ascunse. Dacă aceştia s-au adunat numeroşi, adu o broscuţă în casă. Şi de bună voie vor pleca imediat.

Sămânţa medic
Fiecare sămânţă de voi însămânţată conţine în ea un imens volum de informaţii universale. Acest volum nu este comparabil ca precizie şi mărime cu niciun altul artificial. Cu ajutorul acestor informaţii, sămânţa cunoaşte exact, la milisecundă, momentul în care trebuie să se trezească, să crească, ştie care seve să-şi tragă din pământ, cum să folosească emanaţiile corpurilor cereşti: Soare, Lună, stele; ce plantă să devină şi ce fructe să dea. Fructele ei sunt destinate hrănirii omului. Aceste fructe pot, cu mult mai efectiv şi radical, să combată şi să contracareze orice boală a organismului uman, decât oricare medicament artificial contemporan sau viitor.. Dar pentru asta, micuţa sămânţă trebuie să cunoască constituţia omului. Pentru ca în procesul de maturare să-şi nutrească fructul cu substanţe necesare şi potrivite vindecării unui om anume, a bolilor sale, fie acestea deja existente ori la care omul ste predispus.

Înainte de însămânţare ia în gură una sau mai multe micuţe seminţe şi ţine-le în gură, sub limbă, nu mai puţin de nouă minute.

Apoi aşează-le între palme şi ţine-le aşa preţ de treizeci de secunde. În timp ce le ţii între palme, neapărat să stai desculţ pe bucata de pământ pe care vei face apoi însămânţarea.

Deschide palmele şi sămânţa apropie-o cu grijă de gură. Şi suflă peste ea aerul din plămâni. Tu încălzeşte-o pe micuţa sămânţă cu respiraţia ta şi ea va afla ce este în tine.

Pe urmă, încă treizeci de secunde ţine-o între palmele deschise, aştrilor cereşti prezentând-o. Şi sămânţa va determina momentul încolţirii. Toate plantele o vor ajuta. Şi pentru tine îi vor dărui lumina potrivită.

Abia după aceea poţi pune sămânţa în pământ. În niciun caz să nu o uzi imediat, pentru a nu spăla de pe ea saliva îmbibată şi informaţiile pe care le-a asimilat. După trei zile de la însămânţare o poţi uda.

Însămânţarea trebuie făcută în ziua prielnică fiecărei culturi (deja cunoscută de om după calendarul lunar). O însămânţare precoce, în lipsa apei nu va fi la fel de compromisă ca una tardivă.

Nu trebuie plivite toate buruienile ieşite împrejurul plantei tale. Trebuie lăsate din toate speciile cel puţin câte una. Buruienile pot fi tăiate... În acest fel sămânţa strânge în ea informaţii despre om şi în timp ce fructul ei creşte, absoarbe energia necesară din Cosmos şi din Pământ destinată special acelui om. Buruienile nu trebuie plivite, deoarece şi ele au un scop precis. Unele protejează planta de boli, altele furnizează informaţii suplimentare. În timpul creşterii va trebui neapărat să comunici cu planta; măcar odată în timpul creşterii, de preferat în timpul lunii pline să mergi şi să o atingi.

Astfel, fructele crescute în acest mod şi consumate de însuşi omul care le-a cultivat, sunt în măsură să lecuiască orice boală a organismului, să încetinească simţitor îmbătrânirea, să-l dezbare pe om de obiceiurile dăunătoare, să-i mărească nemăsurat de mult capacităţile intelectuale şi să-i dea linişte sufletească. Fructele au o mai puternică influenţă dacă sunt consumate în primele trei zile de la recoltară.

Acţiunile descrise mai sus trebuie aplicate fiecărei culturi din grădină.

Nu se cere neapărat să fie însămânţaţi aşa toţi castraveţii, toate roşiile, ş.a.m.d. de pe strat, sunt de ajuns doar câteva pâlcuri.

Fructele crescute în acest fel nu vor fi diferite doar la gust de celelalte de acelaşi soi. Dacă vor fi analizate se va descoperi că diferă şi prin conţinutul de substanţe din compoziţie.

Când se sădesc puieţii, pământul din groapă trebuie frământat musai cu degetele şi cu picioarele desculţe, iar la urmă se scuipă în groapă. Astfel, prin sudoarea de pe picioare ies din organism substanţe care conţin informaţii despre bolile din corp. Aceste informaţii le primesc puieţii. Ei le transmit apoi fructelor care vor fi în măsură să combată infirmităţile. 

Soiuri ce trebuiesc cultivate
Din varietatea care se întâlneşte în majoritatea grădinilor, îndeajuns de multă zmeură, mure, agrişe, castraveţi roşii, fragi şi orice soi de mere. Foarte bune sunt vişinele, cireşele şi tot felul de flori. Numărul plantelor şi suprafeţele nu au o mare importanţă.

Ca obligatorii, fără de care greu se poate crea microclima energetică în grădină, sunt plantele de floarea-soarelui (cel puţin una). Pe o suprafaţă de cel puţin unu-doi metri pătraţi - culturi cerealiere (ovăz, grâu, etc). Neapărat să fie lăsată o insulă de minim doi metri pătraţi pentru buruieni de tot soiul. Această insulă să nu fie cultivată artificial, trebuie să fie naturală şi dacă în grădină s-a omis să fie lăsate să crească buruieni, atunci musai să fie aduse din pădure, în acest scop, câteva brazde.

Lucrul cel mai important este de a impregna bucăţica de natură care te înconjoară cu informaţii despre tine. Doar atunci efectul curativ, mai mult - şi condiţia de viaţă a organismului tău - vor fi considerabil cu mult mai înalte decât prin simplul consum al fructelor. În natura sălbatică, cum o numiţi voi - ea nu este sălbatică, vă este doar necunoscută - există un infinit număr de plante cu ajutorul cărora se pot lecui absolut toate bolile existente. Aceste plante au fost create în acest scop, dar omul a pierdut aproape complet capaciatea de a le distinge.

Există medicul cel mai important - organismul tău. A fost înzestrat din începuturi cu capaciatea de a şti care iarbă s-o folosească şi când. Cum să se hrănească în genere şi cum să respire. El este în măsură să contracareze boala cu mult înainte ca ea să se manifeste. Şi nimeni altcineva nu poate înlocui organismul în acest scop, întrucât el este medicul dat ţie personal de Dumnezeu. Doar ţie personal.

Relaţiile instaurate cu complexul de plante din grădina ta, le oferă acestora posibilitatea să te lecuiască şi să-ţi poarte de grijă, să stabilească singure diagnosticul precis şi să gătească special pentru tine cel mai efectiv medicament.

Vladimir Megre - Anastasia

joi, 24 noiembrie 2011

Vegetarieni celebri

Vegetarianismul este un pas spre o societate perfectă şi cei ce se gândesc la el ca la un avantaj, pot fi consideraţi într-un rând cu astfel de oameni: Pitagora, Socrate, Platon, Leonardo da Vinci, John Milton, Sir Isaac Newton, Volter, Benjamin Franklin, Jean-Jacques Rousseau, Lev Tolstoi, Albert Einstein, Lamartine, George Bernard Shaw Buddha, Empedocle, Epicur, Ovidiu, Seneca, Bacon, Adam Smith, Shiller, Repin, Struve, Paul MccArtney şi mulţi alţii.  

Renumitul matemacian al antichităţii Pitagora spunea: "Fraţii mei, nu vă spurcaţi corpul cu mâncare păcătoasă. Avem grâu, avem mere sub greutatea cărora se îndoaie crengile pomilor şi struguri care se întind în vie. Sunt verzături aromate, fructe pe care le putem pregăti la foc, nu avem lipsă de lapte, miere, cimbru mirositor. Pământul ne face daruri din bogăţiile sale, propunându-ne mâncarea lui curată, şi ne invită la un ospăţ, care nu este înnegrit de scurgere de sânge; numai animalele işi potolesc foamea cu carne, şi chiar nici asta nu o fac toate, căci doar caii, vacile şi oile cu iarbă se hrănesc".

În tratatul, Despre mincarea carnii, istoricul roman Plutarh scria: "Oare are sens de întrebat de ce Pitagora a renunţat la carne? Pe mine personal mai mult ma interesează în ce stare a sufletului se afla omul când pentru prima dată s-a atins de carnea însângerată şi după ce a gustat din mortăciune, ce l-a facut ca să umple mesele sale cu carne în descompunere şi să numească mâncare ceea ce chiar nudemult mugea, răgea, se mişca şi respira. De ce oare noi nu mâncam lei şi lupi care prezintă pericol vieţii noastre, dar în loc de aceasta omorâm vietăţile inofensive şi ascultătoare, care nu ne pot face vre-un rău deoarece nu au gheare şi colţi. De dragul unei bucăţi de carne noi le lipsim de soare, lumină şi viaţă, la care ele au acelaşi drept ca şi noi".

Apoi Plutarh arunca o provocare mâncatorilor de carne: "Dacă voi sunteţi aşa încrezuţi că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci mai întâi omorâţi singuri voi acea vietate a cărei carne vreţi să o mâncaţi. Dar să o omorâţi cu mâinile şi dinţii, şi nu cu cuţit, măciucă sau topor".

Poetul englez Shelley deasemenea era un vegetarian convins. În eseul său "În apărarea mâncării naturale" el scria: "Să demonstreze mâncătorul de carne convingerea sa prin fapte. Lasă ca el, urmând sfatul lui Plutarh să rupă în bucăţi un miel viu, dar numai folosind dinţii săi şi nimicindu-i măruntaiele, să-şi potolească foamea cu sângele care se revarsă şi atunci, numai atunci, el va fi de urmat".

George Bernard Shaw învinuia oamenii de făţărnicie: "Când omul vrea să omoare tigrul, asta se numeşte sport, dar când tigrul vrea să omoare omul, asta se numeşte cruzime"

Lev Tolstoi scria, că omorând animalele pentru mâncare, "omul distruge în sine toate simţurile sufleteşti înalte - compasiunea şi îndurarea faţă de alte creaturi vii, similare lui şi, trecând peste sine, işi împietreşte inima". El deasemenea preântâmpină: "Cum poţi să doreşti ca pe pământ să fie pace şi prosperitate, dacă corpurile noastre sunt nişte morminte, în care sunt îngropate animale moarte?"

Pierzând stima faţă de vieţile animalelor, oamenii încetează să preţuiască şi vieţile oamenilor. 2 600 de ani în urmă, Pitagora spunea: "Cei, ce omoară animalele pentru a le mânca mai apoi carnea, ar putea să omoare semenii lui, fără a sa pune pe gânduri".

Noi ne înfricoşăm de armele, bombele, rachetele inamicilor, însă închidem liniştit ochii faţă de durerea mortală şi groaza pe care o suferă în fiecare zi de dragul mâncării noastre, 1.5 miliarde de vaci, oi, porci şi 22.5 milliarde de păsari. Cantitatea de peşte, care se pescuieşte în fiecare an, se numară la trilioane, nemaivorbind de zeci de milioane de animale torturate în "lagăre de concentrare şi tortură", laboratoare ştiinţifice şi de medicină, şi despre animalele pe care le omoară pentru blană, piele şi pur şi simplu pentru distracţie la vânătoare.

Cine poate să nege faptul că astfel de sălbătacimi împietresc inimile noastre?

Leonardo da Vinci scria: "Într-adevar, omul este regele animalelor, căci prin cruzimea sa, el le depăşeşte cu mult. Noi trăim pe viaţa altora. Corpurile noastre sunt nişte cimitire umblătoare!" Şi mai departe: "Va veni timpul, când omul va privi la un ucigaş al animalelor la fel cum el priveşte acum un ucigaş de om."

Mahatma Ghandi considera că principiile etice sunt nişte argumente mult mai bazate pentru a deveni vegetarian, decât grija de sănătatea sa. "Eu sunt încrezut, scria el, daca noi tindem către desăvârşirea spirituală, atunci noi trebuie să oprim omorârea fraţilor noştri mai mici de dragul potolirii necesităţilor noastre fizice". Deasemenea lui îi aparţine maxima: "Despre măreţia unei ţări şi principiile ei morale se poate judeca după faptul cum ea se comportă faţă de animale."

Adolf Hitler, in conformitate cu transcrierile din 11 noiembrie 1941, a spus, "se poate regreta viaţa, într-o perioadă în care este imposibil de a-ti forma o idee, de a-ti asuma viitorul, dar există un lucru pe care pot sa-l prezic despre mancatorii de carne: lumea viitorului va fi una vegetariana." Pe 12 ianuarie 1942, el a spus, "singurul lucru de care eu sunt incapabil este de a împărtăşi carne de oaie cu ei, pentru ca sunt  vegetarian si ei trebuie să scuteasca de carne.

În conversaţii private, mai ales cu copii şi soldaţi, Hitler recita adesea beneficiile de a manca legume crude, fructe si cereale. Într-o încercare de a indeparta oaspetii de la carne, le provoca dezgust povestindu-le despre vizitele pe care le făcuse la un abator în Ucraina.


Hitler dezaproba produsele de  cosmetica, deoarece acestea conţineau subproduse de origine animală. El reprosa adesea amantei sale, Eva Braun, despre obiceiul ei de a purta machiaj. În lucrarea sa de după război  Enigma lui Hitler, generalul belgian SS - prieten al lui Hitler - Léon Degrelle a scris:. "El nu a putut suporta să mănânce carne, deoarece aceasta reprezenta moartea unei fiinte vii."



 

luni, 21 noiembrie 2011

Construirea casei

Când un războinic aflat în serviciul public îşi construieşte o casă, este indicat să aranjeze exteriorul casei - poarta, corpul de gardă, pavilionul şi camera de primit oaspeţi - după standardele clasei rozboinice.

Să mă explic. În orice oraş ce are un castel, străinii din alte provincii şi oraşe au voie să înainteze numai până la perimetrul exterior, de unde pot privi în jur. Dacă locuinţele războinicilor sunt frumoase şi par liniştite, vor crede că aceasta se datorează stăpânului castelului.

Lăsând la o parte aceste aspecte, când e vorba de camerele soţiei, ale copiilor şi ale celor din casă este bine să te mulţumeşti cu puţin şi să construieşti doar cât să nu îţi plouă în casă, oricât de urât ar arăta, în aşa fel încât să nu arunci banii pe materiale.

Şi să vedem de ce. Pe timp de război, orice stăpân al unui castel, până şi un mare baron, este neliniştit la gândul că poate fi încercuit şi asediat în citadela sa. De aceea casele războinicilor din perimetrul exterior, care în caz de atac vor fi incendiate, nu trebuie să fie construite pentru vecie. Astfel, construcţiile uşoare sunt de obicei nişte colibe în care poţi dormi.

Din acest punc de vedere, chiar şi pe timp de pace, cavalerii care cultivă felul de a fi al războinicului nu trebuie să-şi construiască nişte case somptuoase ca şi cum ar urma să-şi petreacă toată viaţa în ele.

În plus, în cazul unui incendiu, trebuie să fii pregătit să ridici repede un adăpost. Dacă nu acorzi atenţie acestui detaliu şi cheltuieşti prea mult pe construcţia casei, înglodându-te în datorii, vei fi considerat un excentric.

Bushido Shoshinshu, Taira Shigesuke (traducere de Thomas Cleary)

Ce credeau, spuneau şi făceau vechii războinici japonezi, nu este departe de ce, acum - noi -  o mână de oameni, dorim să realizăm: case din materiale naturale, cât mai simple şi mai ieftine, în care să ducem o viaţă liniştită. Se pare că vechile principii ale războinicilor se întorc. Modul în care înţelegeau lucrurile, natura şi viaţa era atât de diferit de cel al nostru, din zilele de astăzi. Japonia de astăzi arată foarte diferit de cea din trecut. Ea s-a transformat în exact ceea ce vechii înţelepţi au scris în cărţile lor. Acesta este doar un exemplu. Şi alte popoare, s-au schimbat;  şi noi, ca români, ne-am schimbat, însă nu în acelaşi ritm în care au făcut-o alţii. Am rămas vechii oameni, dar totuşi noii oameni care luptăm în continuare pentru scopul nostru pe acest vechi pământ care renaşte chiar acum.

duminică, 20 noiembrie 2011

Lintea

Cunoscuta sub denumirea stiintifica de Lens culinaris, planta este apreciata pentru semintele sale comestibile. Pentru continutul lor bogat in proteine, semintele au fost considerate in toate timpurile „carnea saracilor”.

Planta este originara din Orientul Apropiat, sursele istorice consemnand utilizarea ei alimentara inca de la inceputul dezvoltarii societatii omenesti. Este prima leguma cultivata si consumata de om. Urme de seminte de linte au fost gasite in Turcia, in unele grote ce dateaza din anii 5500 i.e.n.

Se crede ca planta ar fi originara din Siria, de unde s-a rapsandit in toate tarile din jurul Meditaranei. In Geneza, se specifica faptul ca Esaù, fiul lui Isacc, si-a vandut primul copil nascut fratelui sau Jacob „pentru o farfurie de linte”.

Se pare ca lintea a devenit alimentul de baza al popoarelor antice. Vechii greci si romani au apreciat la superlativ aceasta leguma, astfel incat numele uneia dintre familiile romane cele mai importante, Lentuli, deriva tocmai de la denumirea acesteia.

In Evul Mediu semintele de linte erau utilizate vinerea sau in zilele de post in locul carnii. Tot in acea epoca, cand o mare parte din populatii au fost decimate de epidemii si foamete, leguma – aliment prea putin costisitor si usor de procurat – a contriobuit intr-o meniera determinanta la furnizarea proteinelor si vitaminelor in consumul numeroaselor poporare.

Proprietati nutritive
Dietologii prescriu consumul de linte, deoarece, dincolo de faptul ca este un aliment foarte digerabil, este lipsit in totalitate de grasimi si colesterol. In plus, semintele de linte contin izoflavoni, substante ce curata organismul.
Au o crescuta concentratie de fier, un element esential, absorbit mai bine de organism daca este asociat cu alimente bogate in vitamina C (salate, kiwi, citrice). Mai contin potasiu, fosfor, calciu, vitamina B si pretioase fibre ce depureaza organismul.

La fel ca toate celelalte legume, lintea are o inalta putere nutritiva (110-336 kcal / 100 gr, in functie de varietate si de modul de preparare). Semintele de linte sunt printre legumele cele mai bogate in proteine vegetale (24%) care sunt in totalitate asimilate de organism.

Varietati
Lintea se imparte in doua varietati principale: lintea cu seminte mari si cea cu seminte mici. Printre cele mai cunoscute: lintea verde de Altamura, foarte des intalnita, adaptata pentru prepararea garniturilor.

In sudul Europei se cultiva lintea de Castelluccio, cu seminte foarte mici, considerata printre cele mai pretioase si apreciate legume, deoarece pelicula subtire ce imbraca semintele dispare odata cu fierberea semintelor. Este unica datorita aspectului policrom al semintelor (tigrate, patate cu galben sau maro). in 1997 a obtinut prestigioasa recunoastere europeana ca planta geografica protejata (IGP), produsul fiind tutelat si salvgardat.

O alta varietate, lintea rosie, denumita si lintea egipteana, foarte raspandita in Orientul Mijlociu, se vinde in mod obisnuit fara pielita ce imbraca semintele. Are proprietatea de a fierbe cu mare usurinta.

Particularitati
Lintea face parte din clasa Magnoliatae, familia Fabaceae, genul Lens, specia Culinaris. Este o planta leguminoasa, de mici dimensiuni (circa 40 cm inaltime), cunoscuta si cu numele sau botanic de Lens esculenta, deoarece micile seminte rotunde si plate, de culoare maronie, au forma de lentile.
Planta se caracterizeaza printr-o tulpina ramificata, scunda, cu pastai la fel ca mazarea si fasolea, ce contin 2-3 seminte de forma rotinjita si plata, de o culoare variabila: galben-verzuie, rosiatica, maronie, pana la negru (pentru unele varietati orientale).

Gustul lintei depinde de dimensiuni si culoare, dar in general cele mai gustoase sunt semintele mici. Dupa recoltarea lor, semintele terc printr-un proces de uscare. Sub aceasta forma se vand semintele de linte, unele fiind comercializate deja fierte si ambalate in cutii.

In momentul achizitionarii, se va verifica atent si se vor elimina eventualele reziduuri existente. Daca se vinde in saculete sigilate, trebuie sa se verifice daca nu este contaminata de paraziti sau larve, existand riscul unor perforari pe suprafata semintelor.

Daca produsul este ambalat, trebuie controlata originea si data recoltarii: daca semintele sunt prea vechi trebuie inmuiate, iar fierberea lor mult prelungita, pierzand astfel din gustul sau specific.

Daca se cumpara lintea in cutie, trebuie verificat ca suprafata recipientului sa nu fie umflata sau deformata: in acest caz exista riscul dezvoltarii unor microorganisme daunatoare in interiorul produsului.

Cultivare
In zonele cu clima mediteraneana, situate la o inaltime de 800-900 m, insamantarea acestei plante are loc toamna, spre sfarsitul lunii octombrie si inceputul lunii noembrie. La cote mai inalte sau in zonele cu clima continentala insamantarea se face primavara, in martie-aprilie, dupa ce a trecut pericolul unor nopti geroase.

Pastrare
Lintea trebuie pastrata departe de umiditate si, daca semintele sunt uscate, trebuie inchise intr-un borcan de sticla, asezat intr-un loc racaros, uscat si intunecos, unde poate rezista si un an de zile.

Este important de stiut ca oalele in care se fierbe lintea trebuie sa fie din otel, fonta, teracota sau smaltuite, dar nu si din aluminiu, deoarece totul se innegreste.

vineri, 18 noiembrie 2011

Grâul Spelta

Grâul comun este de fapt o denumire generică oferită speciilor din genul Triticum, dintre care cea mai cultivată este Triticum aestivum. Alături de acesta, există alte zeci de specii de grâu, care diferă atât prin sezonul de creştere (grâu de primavără sau grâu de toamnă), prin structura genetică sau prin proprietăţile seminţelor – Triticum durum are un conţinut foarte mare de gluten şi este o specie destinată fabricării pastelor făinoase.

Cultivat de 10.000 de ani

Triticum spelta este, se pare, cea mai veche specie de grâu. Proprietăţile sale sunt superioare grâului comun, având un conţinut îmbunătăţit de vitamine, proteine şi minerale.

În privinţa vechimii agriculturii pe teritoriul României, rezultatele săpăturilor arheologice făcute la Porţile de Fier de către domnul Vasile Boroneanţ, una dintre marile personalităţi ştiinţifice ale României, arata ca Triticum spelta era prezent aici inca de acum 10.000 de ani. Boabele de grâu descoperite în aşezările de la Schela Cladovei au fost datate 7.800 î.H. în laboratoarele reputate de la Oxford, Gröningen, Berlin şi Bonn.

Grâul minune

Sfânta Hildegard din Bingen (1098 – 1179), iubitoare a plantelor vindecătoare şi foarte renumită în spaţiul Imperiului Roman de neam german, a fost o bună cunoscătoare a folosirii terapeutice a plantelor, iar indicaţiile ei sunt urmate cu succes şi în ziua de azi.

Hildegard a descris în mod sistematic, în tratatul său „Physica“, efectele vindecătoare ale graului spelta, alături de observaţiile sale despre plantele medicinale. Observaţiile făcute de Hildegard din Bingen asupra efectelor pozitive ale grâului Triticum spelta s-au confirmat până în ziua de azi.

„Triticum spelta este cea mai buna cereală. Împlinitor şi plin de forţă, Triticum spelta este mai fin decât toate celelalte cereale. El conferă fermitate corpului celui ce-l mănâncă şi îi îmbunătăţeşte starea sângelui. Firea lui devine mai veselă şi gândurile sale devin pline de seninătate. În orice formă ar fi consumat, ca pâine sau ca mâncare gătită, Triticum spelta este bun şi uşor de digerat. Dacă cineva este atât de bolnav, încât de slăbiciune nu mai poate mânca nimic, atunci el se va întrema dacă se va hrăni cu o mâncare din boabe întregi de grâu Triticum spelta, fierte în apă, cărora le va adăuga apoi puţin unt sau un ou fiert, pentru a avea gustul mai bun. Această mâncare îl va vindeca pe cel bolnav dinspre înăuntru, întocmai ca o pomadă bună şi vindecătoare.“

Sănătatea vine din spicul spelta

Triticum spelta reuneşte în mod ideal avantajele unei hrăniri integrale: pe lângă un conţinut ridicat de fibre este bogat în vitaminele A, E, B1, B2 şi în niacină (vitamina PP), care este necesară pentru funcţionarea nervilor, pentru un metabolism bine reglat şi pentru piele. De asemenea, şi continutul de acizi graşi esenţiali şi de minerale (fier, magneziu, fosfor şi calciu) este mai ridicat decât la alte soiuri de cereale. Microelemente şi substanţe vitale cum ar fi albumine de calitate, hidrocarburi complexe şi grăsimi caracterizează această super-cereală. Despre grâul Triticum spelta se spune că stimulează metabolismul şi activitatea rinichilor şi produce o dezintoxicare a organismului. Consumatorii lui afirmă că acesta creşte starea de bine şi capacitatea de performanţă.

S-a constatat, de asemenea, efectul regenerator al grâului Triticum spelta asupra celulelor, mărirea potenţialului biologic al acestora. Regimul bazat pe alac este frecvent aplicat în sanatorii la bolnavii de leucemie, pentru efectul benefic asupra splinei şi măduvei. El este mai uşor digerabil decât grâul comun. În procesul digerării lui, organismul necesită o cantitate foarte mică de secreţii biliare şi deoarece cel care ţine un regim alimentar cu alac are într-o măsura mai mică nevoie de alte alimente, generarea celulelor sanguine (hematopoieză) este mai uşoară.

Cultivarea grâului spelta: afacere ecologică

Astăzi, grâul de tip spelta este iarăşi la mare pret, mai ales pe piaţa produselor ecologice. În special pastele făinoase, dar şi alte produse de panificaţie fabricate din făina de grâu spelta, au o mare căutare în lanţurile de magazine cu produse ecologice.

“Mulţi când văd culoarea ciudată a pastelor făinoase se gândesc că e vreo ciudăţenie. De fapt, astea sunt paste făcute din SPELTA, un strămoş al grâului de-acum 5000 de ani”, a declarat într-un interviu Marius Gabor, patronul unei firme de distribuţie a produselor ecologice.

“În sudul României, s-au găsit în săpătura arheologică grăunţe de SPELTA. Germanii le-au păstrat mai bine, l-au transmis din generaţie în generaţie şi a ajuns până la noi. Ei au acum culturi de spelta pe suprafeţe destul de mari. Şi în România se folosea, dar a dispărut. Acum este lângă Arad cineva care face şi ne dă şi nouă pentru paste. Această cereală are nişte proprietăţi fantastice, e redescoperită acum în Europa şi tot mai mulţi o folosesc. Asta este una dintre specialităţile noastre, pastele din spelta”, a mai spus Gabor.

luni, 31 octombrie 2011

Natura copilului din noi

E timpul să redevenim copii. Am fost destul adulţi. Am făcut destul rău Pământului. Ajunge. Când vom gândi şi vom acţiona precum o fac copii noştri? Noi le spunem copiilor noştri cum să se comporte în lume, să fie buni cu oamenii şi animalele, să nu arunce pe jos gunoaie, să se bucure de natură, să se bucure... Noi de ce nu o facem? Ne este frică de natură, nu ştim să ne comportăm unii cu alţii, ucidem animalele şi ardem copacii... De ce ne minţim copii, de ce ne minţim pe noi înşine?

Până la urmă suntem cu toţii copii ai acestei planete. Iar copii noştri nu ne sunt copii cu adevărat, ne sunt mai mult decât atât, ne sunt părinţi, profesori, maeştri... Însă noi, adulţii, ne lovim de orgoliu, de gelozie, de ignoranţă, de ironie, de prostie. Nu ne ascultăm profesorii. Suntem ignoranţi şi săraci. Distrugem totul doar pentru a ne umple buzunarele şi burţile.

Cât va mai fi aşa? Atâta timp cât noi rămânem în această stare. Ne place starea aceasta? Ne place. De ce ne place? Pentru că altceva nu ştim, suntem pierduţi, nu avem soluţii, deşi ele se afla chiar sub nasul nostru, ne sunt la îndemână, însă le ignorăm, le eliminăm. Deci suntem nişte criminali ignoranţi plini de ură şi de frică. Urâm atât de mult natura încât ne-a devenit duşman. Un duşman atât de monstruos încât ne este frică. Ne este frică de ploaie, ne este frică de fulgere, ne este frică de razele soarelui, ne este frică de insecte, de plante, de animale, ne este frică de vecinul de lângă noi.

Avem umbrele, avem paratrăsnete, avem loţiuni şi ochelari de soare, avem vaccinuri anti gripă aviară, anti gripă porcină, avem etnobotanice, avem sisteme de alarmă. Toate acestea pentru protecţie. Însă ce nu ştim este că, cu cât ne protejăm mai mult, cu atât suntem mai vulnerabili. Pentru că toate sistemele noastre de protecţie nu sunt naturale, provin din surse artificial create.

Dacă îndrăznim să ieşim fără umbrelă din casă,
Dacă stăm la soare în timpul amiezii,
Dacă nu ne temem de păianjeni,
Dacă nu mâncăm carne,
Dacă fumăm salvie şi bem ceai de mentă,
Dacă stăm cu uşile deschise,
... Suntem nebuni.

Da, suntem, suntem cei mai nebuni, însă nu suntem proşti. Copii planetei Pământ nu pot fi proşti, nu pot fi nimic, ei doar sunt. Trebuie să-i vedem cu adevărat, să-i vedem în ansamblu, per înreg, nu doar ca parte a noastră. Ei nu sunt bibelouri de pus în vitrină, nu sunt cobai de laborator, nu sunt produse, nu sunt ai voştrii. Sunt ai lor, sunt ai tuturor, sunt.

Am 24 de ani. Anul viitor voi împlini 23. Nu glumesc. Am decis să redevin copil. În gânduri, în cuvinte, în fapte. Puternic, neînfricat şi zburdalnic.


P.S. Natura se adaptează. Nu mă tem de acest lucru. Sunt ferm convins că natura are capacitatea de adaptare mult mai ridicată decât o avem noi, oamenii.

La început mi-a fost teamă de posibila dispariţie a naturii, Mi-a fost milă de animalele ucise cu cruzime, apoi mi-a fost milă de frunzele care cad pe betonul din oraşe. Mi-a fost milă de copacii ciuntiţi de primărie. Mi-a fost milă de plantele smulse şi aruncate în pubelele de plastic.

Apoi nu mi-a mai rămas milă decât pentru noi. Mi-este milă de măturătorii de frunze uscate, mi-este milă de ciuntiţii din primării, mi-este milă de grădinarii smulşi din rădăcini şi aruncaţi în hăul inconştienţei.

Acum, sunt gol, mila m-a părăsit. Sunt dispus să lupt. Singurul meu scop în viaţă este să mor într-o luptă dreaptă.

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Plante perene care înfloresc succesiv

Primele flori de primăvară
1. Primulă (Primula obconica)
 2. Iberis/ lilicele/limbişoara (Iberis sempervirens)
3. Cerceii doamnei (Dicentra spectabilis, Dicentra eximia)
4. Căldăruşă (Aquilegia vulgaris)
5. Brumărelă (Phlox drummondi şi paniculata)
6. Alisum, Ciucusoara (Alyssum or Aurinia saxatile)

Flori în mijlocul primăverii
7. Stânjenel/Iris (Iris germanica)
8. Stânjenel/Iris (Iris siberian)
9. Bujor (Paeonia suffruticosa)
10. Bujor (Paeonia lactiflora)
11. Heuchera (Heuchera sanguinea)
12. Mac (Papaver orintale)
 13. Clopoţei (Campanula sp.)

Flori mai tarziu în primăvară
14. Astilbe (Astilbe sp.)
15. Lupin/Cafeluţe (Lupinus polyphyllus)

Flori de la inceputul până la mijlocul verii
16. Crin Galben (Hemerocallis flava)
17. Brumărelă (Phlox paniculata)
18. Coreopsis (Coreopsis lanceolata)
19. Gaillardia (Gaillardia x grandiflora)
20. Lilie/liliom (Lilium regole, l. candidum, l. lancifolium)
21. Crizantema (Chrysanthemum leucanthemum)
22. Rudbeckia (Rudbeckia sp.)
23. Kniphofia (Kniphofia sp. Aka Tritomia sp.)
24. Bee Balm (Monards sp.)
25. Nemţisor (Delphiniym elatum, Delphinium x belladonna)
26. Clopotelul chinezesc(Platycodon grandiflorus)
27. Strănutătoare/Coada-şoricelului (Achillea sp.)
28. Anchusa (Anchussa sp.)
29. Luminiţa nopţii/Primulă de seară (Oenothera sp.)

Flori de la sfârşitul verii până la începutul toamnei
30. Steluţă (Aster sp.)
31. Crizantemă (Chrysanthemum sp.)
32. Japanese Anemone (Anemone japonica)
33. Iarbă grasă (Sedum sp.)
34. Crinul de toamnă (Hosta sp., H. sieboldiana)
 35. Craciuniţa (Berginia lingulata)
36. Iarbă albastră (Festuca sp.)
37. Iarbă de pampas (Cortaderia selloana)
 38. Degeţel (Digitialis sp.) (biennial)

marți, 18 octombrie 2011

Grădina cu straturi

Am terminat, în mare parte, lucrarile la gradina cu straturi. În total au ieşit 11 straturi, mai mari, mai mici, mai drepte mai curbe... cum au ieşit... Aşa, ca idee, ele arată cam ca în desenul de mai jos.

Stratul 1: 3 randuri de căpşuni plantate în urma cu 2 zile şi protejate cu fân.
Stratul 2: este ocupat cu varză de toamnă. Are la bază materie organică provenită de la ridichi roşii şi negre (frunze, tulpini - şi pe ici pe colo câteva seminţe au răsarit iar acum am ridichi numai bune de mâncat), plus buruienile care au fost rupte şi lăsate pe sol.
Stratul 3: am recoltat sfecla roşie iar acum este gol. Ca protecţie a solului pe timp de iarma l-am acoperit cu tulpini de tomate şi plante uscate de crăiţe, pe ici pe colo sunt şi cateva roşii lăsate sub acoperămant, la primăvară poate încolţesc seminţele din ele. În colţul din stânga jos este o plantă de salvie pe care am protejat-o cu fân şi puţin gunoi, în mijlocul unui cauciuc de maşină.
Stratul 4: Stratul înălţat. Am săpat cam 10 cm în sol si am pus tulpini de floarea-soarelui, coceni de porumb, capaţâni de floarea-soarelui, tulpini de porumb, am acoperit totul cu 5 roabe de gunoi de anul trecut (compus din pene şi găinaţ, plante uscate, rumeguş), iar apoi am acoperit în final totul cu pamantul săpat, iar peste tot, ca protecţie peste iarnă, am pus tulpini de tomate. În final, stratul are cam 30 cm peste sol. În colţul din stânga sus este un rozmarin, protejat la fel ca salvia.
Stratul 5: În stânga sus este o altă salvie protejată ca cealaltă, iar jos, la mijloc este un piersic rasărit din primăvară. Strat protejat cu tulpini de roşii. Pe alocuri sunt aruncaţi castraveţi.
Stratul 6: Are multă materie lemnoasă. Am tăiat cu toporul bucăţi mici de crengi uscate, tulpini de viţă-de-vie (proaspăt tunsă) plus frunzele şi ciorchinii acesteia.
Stratul 7: Ocupat momentan cu varză de toamnă. Este asemănător stratului nr. 2.
Stratul 8: Este protejat cu tulpini şi frunze de muştar galben şi plante de fasole pitică. În partea stângă este o tufă de pătrunjel verde protejată cu crengi de jur-împrejur şi fân la bază.
Stratul 9: Are şi el o tufă de pătrunjel verde protejată. Este acoperit cu plante de fasole şi pe alocuri fân.
Stratul 10: Protejat de frigul iernii cu tulpini de roşii şi plante de muştar galben. Are şi o tufă de pătrunjel protejată.
Stratul 11: Are două rânduri de măcriş şi un piersic. Iar printre măcriş am pus plantele proaspăt smulse de muştar galben ca şi protecţie la ger.

Ce se vede cu maro, cărările, sunt făcute din tulpini de porumb pe care le-am îngropat în pâmant, partea de deasupra rămânând neacoperită cu pământ. În schimb am acoperit-o cu fân şi alte resturi vegetale din grădină. Scopul acestora este de a păstra umezeala în sol.

Restul grădinii (ce se vede în dreapta) este momentan neprotejat, în partea de sus este un rând cu varză de toamnă ce începe să învelească. Iar mai jos sunt flori de paie care încă mai înfloresc şi câteva gălbenele.

Până data viitoare, face-ţi legătura... 

vineri, 30 septembrie 2011

Plante din familia Leguminoasae (Fabaceae)

Am reuşit să întocmesc o mică listă cu plante din familia leguminoaselor. Dacă mai ştiţi şi alte plante din aceeaşi familie, scrieţi-mi şi voi da update la postare.

Acacia (acacia angustissima)
Alune de Pământ (arachis hypogaea)
Arborele Iudei (cercis siliguastrum)
Bob (vicia faba)
Ciumărea (galega officinalis)
Drobiţă (genista tinctoria)
Fasole (phaseolus vulgaris)
Ghizdei Mărunt(lotus corniculatus)
Grozama (genista sagittalis)
Lemn Dulce (glycyrrhiza echinata);(glycyrrhiza glabra)
Linte (lens culinaris)
Lucerna (medicago sativa)
Lupin (lupinus perrenis)
Mazăre (pisum sativum)
Mături (cytisus sarathammus scoparius)
Năut (cicer arietinum)
Pasărea Paradisului (Caesalpinia giliesii)
Patica (gleditsia triacanthos)
Salcâm (robinia pseudacacia)
Salcâm Japonez (sophora japonica)
Sănişoară (sanicula europaea)
Sângele Voinicului (Lathyrus tuberosus)
Schinduf (trigonella foenumgraecum)
Sparceta (onobrzchis viciifolia)
Sulfină (melilotus officinalis)
Timida (mimosa pudica)
Trifoi Alb (trifolium repens)
Trifoi Roşu (trifolium pratense)
Vătămătoare (anthyllis vulneraria)

miercuri, 28 septembrie 2011

Acoperişuri verzi

Despre verdele naturii (plante) este vorba, nu despre acoperisul vopsit verde sau tigla verde... Zilele trecute ma întrebam cum ar fi să avem, noi oamenii, pe acoperisul cladirilor, în loc de beton şi alte materiale artificial create, iarbă, flori şi de ce nu şi câteva legume.

Căutând ulterior pe internet am realizat că, da, chiar există oameni care traiesc sub pământul şi plantele de pe acoperişul caselor. Exista şi tehnologia punerii în practică a unui acoperiş cu adevarat verde.

Nu ştiu de ce, unii oameni, când văd verdele vopsit undeva, să zicem pe un telefon mobil, zic că-i ecologic. Cum poate fi telefonul mobil ecologic? Doar pentru ca are carcasa vopsită în verde? Cum poate fi un acoperiş, din tiglă vopsită în verde, ecologic? Să vopsim totul în verde poate ne ecologizăm de tot! Sunt ironic, desigur, însă sper eu, cu folos.

Am să ataşez câteva poze găsite pe internet cu acoperişuri naturale verzi.  Puteţi citi şi pe diverse site-uri cum ar fi http://www.natura-roof.com/ sau puteţi intra pe site-uri din strainătate, de exemplu http://www.greenroofs.org/.

"Dacă clădirile ar răsări brusc din pământ, precum ciupercile, ar avea pe acoperiş un strat de pământ şi plante." Acesta este începutul unui articol din revista National Geographic, unde puteţi citi mai multe. http://www.natgeo.ro/dezbateri-globale/mediu/9052-acoperisuri-verzi















vineri, 23 septembrie 2011

Tipare naturale

Am pus mai jos cateva poze gasite pe internet, care ilustreaza modele, tipare naturale. Acestea pot fi luate in considerare si la infiintarea unei gradini, mai mici sau mai mari, urmand unul sau mai multe modele gasite in natura.

Insa, gradinile nu se infiinteaza obligatoriu dupa aceste tipare, ele pot sa aiba propriul lor tipar, prin observatia si bunavointa gradinarului. Poti avea o gradina naturala, urmand un tipar natural. Poti avea o gradina naturala, urmand tiparul care i se potriveste. Poti avea o gradina naturala, atunci cand tiparul ei nu este impus de reguli scrise, calcule elaborioase - ale gradinarului. O gradina naturala inseamna o gradina libera, o gradina care are propriul ei tipar. Treaba gradinarului este sa simta ceea ce simte si gradina, atata tot. 

Cum simte gradinarul gradina? Simplu, prin observare directa. Ce inseamna asta? Va expun propriile-mi idei, ganduri, sentimente. Eu observ stand in gradina si nefacand altceva decat sa privesc in ansamblu, stau jos intr-un loc umbrit si mananc seminte de floarea-soarelui din propria-mi gradina si privesc gradina ca pe ceva magic. Mi se pare un lucru mult prea complicat sa cred ca gradina este ceva banal. Mi se pare prea banal sa cred ca trebuie sa muncesti zi si noapte ca sa ai o gradina. Este de fapt foarte simplu, este firesc si normal sa stai si sa-ti creezi legatura cu gradina, facand doar strictul necesar.

Legatura nu se creeaza fiind in dizarmonie cu gradina. Sapatul, plivitul, arderea buruienilor... lucruri care consuma energie si nu produc decat chin. Buruienile sunt plante pe care nu le cunoastem. Odata cunoscute ele se pot transforma in plante benefice. Astfel, nu exista buruieni.

Am recoltat porumbul si floarea-soarelui si nu am aruncat nimic. Voi face ceva si cu tulpinile si cu capatanile. Radacinile de floarea-soarelui le-am luat pentru ca am citit despre beneficiile ceaiului din radacini de floarea-soarelui. Cu capatanile de floarea-soarelui si tulpinile porumbului voi face un strat inaltat. Despre strat si altele voi reveni luna viitoare cu o noua postare.

Sa revin la tipare. Acestea se creeaza simtind gradina. Tiparele se nasc, nu se construiesc. Atata timp cat esti implicat in gandire, nu vei face altceva decat sa rupi legatura cu gradina. De exemplu cand am semanat craitele in primavara, m-am gandit cum sa le pun, mi-am facut un plan. Toate bune si frumoase numai ca nu mi-a iesit cum am vrut eu. Astazi craitele puse acolo unde am vrut sunt uscate, iar cele care au iesit la intamplare sunt si acum in floare si inca mai au boboci de floare. Cert este ca nimic nu trebuie facut cu forta. Nu trebuie sa le impui plantelor, unde, si cum sa creasca. Lasa-le libere si te vei bucura de ele tot anul. Tot ce trebuie sa faci este sa arunci samanta. Apoi natura stie ce are de facut... si tu, creaza legatura!

Tiparele de mai jos sunt doar exemple; creandu-ti propriul tipar vei contribui la lista infinita cu tipare naturale, innascute, nu fabricate. 












duminică, 4 septembrie 2011

Miraculoasa cânepă

Ştiaţi că planta denumită cânepă are peste 25.000 de utilizări? De la alimente, vopsele şi combustibili, şi până la îmbrăcăminte şi materialele de construcţii, cânepa e folosită peste tot. Urme de cânepă se găsesc chiar şi în pliculeţele de ceai Lipton. Şi chiar şi la o parte din maşinile fabricate azi, se găseşte tot cânepă. 

Cea mai veche dovadă despre utilizarea ei o reprezintă o bucată de ţesătură de cânepă, descoperită în Mesopotamia, şi datând de peste 10.000 de ani. Cea mai veche hârtie provine din China, în urmă cu două milenii, şi este făcută din fibră de cânepă. Chiar şi faraonii au utilizat cânepa în construcţia marilor piramide. 

Cânepa a devenit atât de importantă în Anglia secolului al 16-lea, încât regele Henry al VIII-lea a aprobat o lege în anul 1553 prin care îi amenda pe fermierii care nu creşteau pe pământurile lor cel puţin un sfert de acru de cânepă pentru fiecare 60 de acri deţinuţi. În America, au existat perioade în care puteai chiar plăti impozite în natură, în cânepă. În anul 1850, în SUA existau mai mult de 8.000 de ferme de cânepă.

La fiecare 3,6 secunde câte un om moare de foame. 

Seminţele de cânepă sunt cele mai hrănitoare şi o soluţie economică pentru a pune capăt foametei de la nivel mondial. Cu o concentraţie de 80% de „grăsimi bune” de care corpurile noastre au nevoie pentru menţinerea unei sănătăţi acceptabile, precum şi proteinele şi aminoacizii deţinuţi, cânepa reprezintă un echilibru perfect necesar alimentaţiei umane.

Primul motor diesel a fost proiectat să folosească uleiuri vegetale, printre care s-a folosit şi uleiul de cânepă. În anii 1930, Henry Ford a produs un automobil care era compus 70% din material plastic realizat din cânepă. Picturile marilor artişti Rembrandt, van Gogh sau Gainsborough au fost realizate pe pânze din cânepă, folosindu-se acuarele extrase tot din aceeaşi cânepă. 

Peste 50% din pesticidele folosite în lume sunt utilizate în cultivarea bumbacului. Dar cânepa este un material de 8 ori mai puternică decât bumbacul! Cânepa poate creşte într-o sută de zile, fără folosirea erbicidelor şi pesticidelor, astfel ajutând la protejarea mediului înconjurător. De asemenea, din cânepă s-ar putea fabrica hârtie de ziare sau de cărţi, mult mai rezistentă decât cea produsă din lemnul copacilor, ajutând astfel şi prezervarea pădurilor care produc oxigenul atât de necesar vieţii. 

Şi totuşi, de ce cânepa este atât de marginalizată în zilele de astăzi? Doar pentru că din ea se produce şi marijuana?Canabisul e periculos, dar nu pentru corpul uman, ci pentru marile companii

Marijuana e periculoasă, e adevărat, dar nu pentru corpul sau mintea umană, ci pentru companiile petroliere, pentru industriile chimice, de alcool şi de tutun. Afaceri uriaşe, în care se învârt milioane de dolari şi putere, au ascuns adevărul de ochii publicului.

Dacă s-ar afla faptul că acest canabis ar putea fi folosit în produse comerciale, acest lucru ar crea o adevărată bombă atomică la scară industrială! Întreprinzătorii n-au fost învăţaţi niciodată despre potenţialul extraordinar al canabisului, pentru că cei foarte bogaţi au conspirat pentru a oferi dezinformări asupra publicului cu privire la această plantă care, dacă ar fi folosită în mod corespunzător, ar ruina marile companii din domeniile mai sus menţionate. 

De unde provine cuvântul „marijuana”? El a fost folosit pentru prima dată la mijlocul anilor 1930 pentru a defăima buna imagine şi istoria fenomenală a plantei de cânepă. Dar iată care sunt faptele înregistrate de-a lungul timpului despre cânepă: 

- toate manualele şcolare din SUA au fost tipărite pe hârtie realizată din cânepă până în anii 1880;
- în SUA, din 1631 şi până la începutul anilor 1800 era legal să-ţi plăteşti impozitele sub formă de cânepă;
- refuzul de a creşte cânepă în America, în secolele 17 şi 18, era ilegal. De exemplu, în Virginia, pentru o perioadă de timp, puteai ajunge în închisoare dacă refuzai să creşti cânepă;
- George Washington, Thomas Jefferson şi alţi preşedinţi ai SUA, de la începutul istoriei statului american, au crescut cânepă;
- 80% din toate textilele, confecţiile, hainele etc. erau făcute din cânepă, până când în anii 1820 s-a introdus cultivarea bumbacului;
- primele biblii, hărţi, Declaraţia de Independenţă a SUA, toate au fost scrise pe hârtii realizate din cânepă;
- în anul 1916, guvernul SUA a previzionat faptul că până în anii 1940, toate ziarele vor fi tipărite pe hârtii de cânepă şi astfel nu va mai fi nevoie ca arborii să fie tăiaţi. Studiile arătau că 1 acru de cânepă echivalează cu 4,3 acri de arbori;
- vopsele şi emailuri de calitate au fost realizate din sămânţa de cânepa până în 1937 (în SUA);
- primul model de maşină „T”” pentru Henry Ford mergea pe gazolină extrasă din cânepă, maşina însăşi fiind realizată din cânepă. Maşina avea tăblii de plastic obţinut din cânepă, care erau de 10 ori mai rezistente faţă de oţelul.
- revista „Mechanical Engineering Magazine” (februarie 1938) a publicat un articol intitulat „Cea mai profitabilă cultură ce poate fi crescută”, arătând că aceasta nu poate fi decât cânepa.
- iată un fragment dintr-un film documentar de 14 minute, realizat în 1942 de Departamentul Agriculturii din SUA, prin care se încurajau fermierii americani să crească cânepa pentru a susţine efortul american de război: „Cânepa există dinaintea construcţiei templelor greceşti. Timp de mii de ani, această plantă a fost folosită în China pentru realizarea îmbrăcăminţii. [...] Acum în Filipine şi în Indiile de Est, cânepa se află în mâinile japonezilor. Cânepa americană este necesară atât pentru industria militară, cât şi pentru celelalte industrii ale noastre.” 
- cultivarea şi producţia cânepei nu face rău mediului înconjurător.

Agenţia Americană de Dezvoltare (USDA) a confirmat acest lucru arătând că această plantă produce de 4 până la 7 ori mai puţină poluare decât ceilalţi înlocuitori organici ai acestei plante.

Conspiraţia DuPont împotriva cânepei
În anul 1937, marea corporaţie petrochimică DuPont şi-a patentat procesul fabricării plasticului din petrol şi cărbune. Raportul anual al companiei le-a recomandat acţionarilor săi să investească în noua sa divizie petrochimică. Produse sintetice ca materialele plastice, celofanul, celuloidul, nylonul etc., puteau fi realizate din petrol. Industria naturală a cânepei ar fi ruinat afacerile DuPont cu peste 80%. 

Cine credeţi că era un investitor important al companiei DuPont? Andrew Mellon (1855-1937), care a devenit Ministrul Finanţelor pe timpul preşedinţiei lui Hoover. Mellon l-a numit pe Harry J. Anslinger, nepotul său, la conducerea Biroului Federal de Narcotice şi Droguri Periculoase. Intenţia era foarte clară: cânepa trebuia să fie declarată ilegală, întrucât ameninţa afacerile de miliarde de dolari. Aceşti oameni au introdus un cuvânt mexican obscur „marihuana” pe care l-au „împins” în conştiinţa Americii.

Manipularea mass-mediei în privinţa cânepei
La sfârşitul anilor ’20 şi în anii ’30, în ziarele americane a început o campanie care scotea în evidenţă lucrurile groaznice privind marijuana. Pericolul marijuanei era prezentat în ştirile de primă pagină. Cititorii au fost învăţaţi că marijuana era responsabilă pentru toate de la accidentele de maşină până la pierderea moralităţii. 

Filme ca „Reefer Madness” (Nebunia marijuanei) (1936), „Marihuana: Assassin of Youth” (Marijuana, asasinul tinerilor) (1935) şi „Marihuana: The Devil’s Weed” (Marijuana, iarba diavolului) (1936) erau pelicule propagandistice, create de aceşti industriaşi pentru a înlătura un duşman. Scopul lor era acela de a câştiga simpatia publicului, astfel încât să poată fi adoptate legile anti-marijuana. 

În anii 1930, oamenii erau foarte naivi, chiar la limita ignoranţei. Masele erau ca oile, aşteptând să fie conduse de către cei puţini. Toate ştirile prezentate în ziare, sau la radio, erau considerate a fi adevărate. 

Pe 14 aprilie 1937, legea interzicerii marijuanei a fost introdusă în House Ways and Means Committee (comitet parlamentar din cadrul Congresului SUA), singurul comitet care poate introduce un proiect de lege în camera legislativă, fără a fi dezbătut de alte comitete. Preşedintele acestui comitet era Robert Doughton, care era un apropiat al companiei DuPont. El s-a asigurat că legea va trece prin Congres.

Dr. James Woodward, doctor şi avocat, a depus mărturie, mult mai târziu, din partea Asociaţiei Medicale Americane, că motivul pentru care această asociaţie nu a denunţat legea interzicerii marijuanei mai devreme, a fost faptul că ea tocmai descoperise că marijuana era de fapt cânepa.

În septembrie 1937 cânepa a devenit ilegală. Cea mai folositoare recoltă din lume a fost identificată cu un drog, iar de atunci, planeta noastră suferă. Congresul american a interzis cânepa pentru că i s-a spus că ea este cel mai mare drog cauzator de violenţă. Anslinger, şeful Comisiei de droguri, a promovat ideea că marijuana îi face pe consumatori să se comporte extrem de violent. În anii ’50, sub ameninţarea comunistă din SUA, acelaşi Anslinger a afirmat exact contrariul: marijuana te va linişti atât de mult, încât soldaţii americani nu vor mai lupta deloc. Care e adevărul?
Cânepa, planta minune

Cânepa are o fibră de calitate mult superioară celei produse din lemn. Mult mai puţine chimicale sunt necesare pentru a fabrica hârtia din cânepă, decât hârtia produsă din lemn. Unui copac îi ia zeci de ani de zile pentru a ajunge la maturitate, pe când cânepei îi este destul un singur sezon.
Iată câteva din întrebuinţările pe care cânepa le-ar putea aduce omenirii:

1) Toate materialele din plastic ar trebui realizate din ulei de sămânţă de cânepă. Materialele plastice din cânepă sunt biodegradabile. De-a lungul vieţii lor, ele se descompun şi nu fac rău mediului înconjurător. În schimb, materialele plastice făcute din petrol ruinează natura; ele nu sunt biodegradabile şi fac mare rău planetei. Materialele plastice făcute din cânepă nu vor distruge ape curgătoare aşa cum au făcut DuPont sau alte corporaţii.

2) Din cânepă se pot face medicamente. Să nu uităm că în trecut, Asociaţia Medicală Americană sprijinea tratamentele pe bază de canabis, care sunt mult mai naturale şi mai puţin nocive pentru organismul uman, decât medicamentele care se bazează pe compuşi petrochimici. Cânepa ajută la lărgirea arterelor, astfel încât sângele să poată circula mai bine. De asemenea, cânepa conţine THC, un agent activ, care ajută în bolile de astm şi glaucom.

3) Cânepa poate ajuta la combaterea foametei în lume. O mulţime de produse alimentare pot fi realizate din cânepă. Seminţele de cânepă conţin proteine naturale în cantităţi mari. De asemenea, ele conţin doi acizi graşi esenţiali care ajută curăţarea trupului de colesterol. Aceşti acizi graşi nu pot fi găsiţi în altă parte în natură.

4) Din cânepă se pot face haine durabile. Hainele realizate din cânepă sunt extrem de durabile de-a lungul timpului. Dar în anumite state din SUA ca de exemplu în Kentucky, s-a ajuns la măsuri extreme, ca de exemplu, purtarea hainelor făcute din cânepă fiind considerată o infracţiune. Vă imaginaţi să fiţi arestat pe stradă pentru că purtaţi blugi din cânepă? 

Spuneţi NU manipulării marilor companii!

Lumea e nebună…dar asta nu înseamnă că voi trebuie să vă alăturaţi nebuniei. Adunaţi-vă şi împrăştiaţi vestea. Spuneţi oamenilor, inclusiv copiilor voştri, adevărul. Folosiţi produsele din cânepă. Eliminaţi cuvântul „marijuana” şi gândiţi-vă la povestea care a fost creată. Luptaţi împotriva propagandei care a fost realizată doar pentru a-i favoriza pe cei bogaţi. Cânepa trebuie să fie utilizată în viitor, căci avem nevoie de o energie curată pentru a ne salva planeta. 

Spălarea creierelor de către marii producători din industria petrochimică, a tutunului şi a băuturilor alcoolice continuă. Reclamele de la TV spun că „dacă cumpăraţi marijuana, contribuiţi la asasinate şi la războaiele dintre bande”. Ultimele reclame de la TV spun chiar că „dacă cumpăraţi marijuana, sprijiniţi terorismul!” Incredibil! O plantă atât de minunată, cum este cânepa, a devenit între timp una de factură „teroristă”. Atât de departe a ajuns manipularea. 

Dar nu uitaţi câteva cifre foarte elocvente: 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza fumatului! 1/2 de milion de decese anual în lume se produc din cauza alcoolului! Dar nimeni n-a murit până acum din cauza canabisului! Industria petrochimică a distrus natura, şi nu folosirea cânepei. Care sunt adevăraţii ucigaşi? Nu cumva alcoolul, ţigările, petrolul, chimicalele? 

Prejudecata că marijuana ar crea o stare apropiată stării de beţie este una falsă. E adevărat că marijuana te face să simţi că timpul se scurge mai încet, şi astfel poţi deveni mai sensibil. Dar astfel, poţi aprecia mai mult artele şi poţi deveni mai aproape de natură, starea acestea fiind total opusă stării de beţie. Deci, din contră, devii mai conştient. 

În concluzie, motivul pentru care cultivarea cânepei este considerată a fi ilegală şi dăunătoare, este faptul că…MILIARDARII PLANETEI DORESC SĂ RĂMÂNĂ ÎN CONTINUARE MILIARDARI, în detrimentul beneficiilor evidente care s-ar putea obţine din cânepă!

Traducere după http://www.world-mysteries.com/marijuana1.htm Dr.Eng.Neculai Gradinaru
Senior Research
Institute of Solid Mechanics of Romanian Academy
http://www.world-mysteries.com/marijuana1.htm

Sursa: http://zborul-spre-acasa.blogspot.com

joi, 1 septembrie 2011

Ingrijirea naturala a parului


Sampoanele industriale, gelurile si cremele recomandate a fi folosite dupa spalatul pe cap contin si ele substante chimice, arareori tiparite pe ambalaje. De aceea e mai prudent sa optati pentru produse biologice sau preparate acasa, cu ingrediente precum lamaia sau otetul de mere, oua si uleiuri aromate esentiale

Avertisment

Sampoanele din comert contin adesea formaldehide (sub eticheta "quaternium 15") si "sodium lauryl sulfat". In ce priveste sampoanele contra matretii, ele au in reteta sulfura de seleniu (cauza unor leziuni interne) si rezorcinol (inflamator si iritant pentru piele si ochi). Ele contin de asemenea detergenti, coloranti si esente artificiale de parfum. Cand cumparati, alegeti sampoane naturale sau recurgeti mai bine la solutiile pe care vi le propunem.

Recomandari

In loc de sampon, masati parul umed cu un ou, clatiti-va cu apa calduta si adaugati, in apa de clatit, sucul de la o jumatate de lamaie, pentru a-i da parului stralucire.

Impotriva matretii: masati-va radacina parului cu suc de mere (stoarse in centrifuga), lasati-l sa actioneze cateva minute, apoi clatiti-va. La fel de eficient: doua linguri de otet de mere amestecate cu o cescuta de apa. Se procedeaza la fel.

Pentru volum: dupa ce va spalati pe cap, masati-va parul cu putin bicarbonat dizolvat in putina apa, apoi clatiti-va.

Pentru luciu: adaugati cateva picaturi de otet de mere in ultimul clatit.

Sampon cu sapunarita

Potrivit cu toate tipurile de par, sapunarita (Saponaria officinalis) contine substante care au un efect spumant, la fel ca si sapunul. Roinita adauga o aroma de lamaie, in vreme ce mesteacanul favorizeaza cresterea parului. Reteta ajunge pentru 6-7 samponari si se tine la rece 7-8 zile, ferita de lumina.

Ingrediente: 1,5 linguri de supa cu radacina uscata si tocata de sapunarita, 450 ml apa, 2 lingurite de roinita uscata, 2 lingurite de frunze uscate de mesteacan.

Mod de preparare: Puneti apa la fiert, adaugati sapunarita si lasati-o sa fiarba in clocot mic, vreme de 20 de minute. Cand e gata, trageti vasul deoparte si adaugati si celelalte plante. Lasati lichidul sa se raceasca si strecurati.

Lac natural cu lamaie

Si lacurile de par ori spumele fixative contin adesea substante daunatoare care pot irita ochii, pielea si caile nazale. Iata o reteta inlocuitoare excelenta:

Ingrediente: o lamaie tocata (sau o portocala, daca aveti parul foarte uscat), 450 ml apa, o lingura de vodca.

Mod de preparare: puneti la fiert intr-un vas apa si lamaia taiata cat mai marunt. Cand da in clocot, faceti flacara mica si lasati sa fiarba pana cand lichidul se reduce la jumatate. Lasati sa se raceasca, apoi strecurati.

Puneti solutia intr-o sticla, adaugati vodca, scuturati ca sa se amestece bine, apoi varsati lichidul intr-un atomizor (un recipient cu dispozitiv de stropit).

Vodca actioneaza ca un conservant, facand ca lacul sa dureze 4 saptamani. Aplicat pe par, acesta isi pastreaza supletea, iar coafura rezista.

Pentru par lung, incercati cu o infuzie de rozmarin, preparata dintr-o lingurita de planta, cu aceeasi cantitate de apa ca in reteta cu lamaie. Puneti sa fiarba 10 minute, strecurati, lasati sa se raceasca inainte de a o intrebuinta.

Sursa: Formula as, nr. 683

miercuri, 31 august 2011

Stii ce alegi?

Cu totii ne dorim schimbarea. Ce schimbare, cum schimbam, cine schimba si de ce? Raspunsul este simplu: TU. Ce schimbare? Aceea pe care TU o faci. Cum schimb? TU stii deja raspunsul, e in tine. Cine schimba. Cu siguranta TU. Cum schimb? Gaseste o cale si fa-o! Nu trebuie sa stagnam, sa asteptam, nu trebuie sa fim comozi. Miscare, initiativa, munca.

Bio, eco, natur... toate au aceeasi directie, intoarcerea acasa, revenirea cu picioarele pe pamant si cu capul sus, in nori. Natura ne asteapta. Noi ce am facut in timp ce natura a fost calma si a rabdat atata suferinta? Am ranit-o, am uitat-o si am ignorat-o. Pentru ce, la ce ne-a folosit? Ar spune unii: pentru a crea adaposturi, sate, orase, sosele, pentru hrana, pentru imbracaminte, etc. Perfect de acord, daca ar fi fost numai atat. Insa este mai mult de atat. In spatele celor spuse mai sus sta ascuns „profitul” si-si pileste unghiile. Unghii pline de toxicitate, inconstienta si ignoranta.

Bio, eco, natur... sunt in acelasi timp si o capcana pentru noi. Salam bio? Nicio problema, de doua sau de trei ori mai scump. Sapun eco? Cum sa nu, dublu pret! Haine de piele naturala? Este, scumpa si patata de sange. Vedeti voi, vrem cu totii sa fim eco si cu totii ne indreptam spre „produse”. La fel ca inainte. Atunci unde este schimbarea? Este ca nu este.

Bio, eco, natur... Nu inseamna numai „produse” bio, eco sau naturale. Inseamna si mod de viata bio, eco, natural. Adica mananc bio, dar nu daunez planetei; imbrac haine eco, dar nu omor alte fiinte, locuiesc in case naturale, dar nu defrisez paduri pentru a-mi face casa din lemn. Constructii eco nu inseamna din materiale naturale (lemnul e natural numai viu, scandura nu mai e naturala), ci materiale care sa provina din natura, sa nu dauneze naturii si celor din jur si, sa fie vii. 

Hrana bio nu inseamna numai carne, nici macar numai plante. Mai exista si hrana spirituala, care desigur e tot naturala, numai ca nu o mai tinem minte.

Hainele pot fi si din plante sau nu pot fi. Ti-e rusine de propriul corp, atunci de ce-l mai ai? Desigur, ca sa ajungem aici ne mai trebuie vreo cateva sute de ani. Deocamdata sa facem trecerea de la carne la plante. De la beton la lemn. Cu toate ca se poate face trecerea mult mai rapida. Depinde de ce alegem. Iar ceea ce alegem sa fie din inima pentru Inima.

Hai sa ne facem singuri totul. Locuinta, hrana, tehnologia, stilul de viata, toate sa ni le facem fara ajutor de la cei care ne ofera „produse”. Pentru ca acesti profitori numai un singur lucru-l stiu: Bani, bani si iar bani. Sunt cu ochii pe noi ca pe butelia de aragaz. Cand ne dorim schimbarea sunt si ei acolo, ne schimba si ne produc ce noi ne dorim. Scopul lor este de a ne avea sub control. Au insa o slabiciune: atunci cand nu mai au clienti ce se intampla oare? Cerere zero... oferta sa tot fie ca nu ne intereseaza.

Este o vorba: te nasti singur, mori singur, dar traiesti inconjurat de oameni. Nimic mai adevarat, doar daca acei oameni de care esti inconjurat nu te manipuleaza. Cand alegi sa nu mai fii manipulat traiesti printre ei dar esti singur. Esti singur astfel tot timpul. Dar de fapt nu esti. Esti impreuna cu Tine, Divinul din tine.


Totul poate fi inceput de la zero. Absolut totul. Daca esti deschis si sanatos vei face lucruri marete. In sensul ca nu iti este frica si nu esti bolnav. Frica blocheaza si boala intareste frica. Nu ai frica nu ai boala. Nu esti bolnav nu iti este frica.

Ma refer la boala ca boala a mintii, iar la frica ca lipsa a iubirii. Iubirea Suprema, nu cea „produsa” de cei din media. Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa fii nebun. Sa vrei sa schimbi chiar daca ceilalti nu te sustin, sa vrei sa fii sanatos chiar daca ceilalti te cred „bolnav”. Insa sa stii un lucru. Cei nebuni sunt ei, dar lasa-i sa creada ca sunt normali, nu merita sa-ti risipesti energia cu ei, pentru ca TU ai alta energie, una mai iubitoare si mai mareata.

Boala mintii este fixatia, montarea, atasamentul, obisnuinta, rutina. Sa va dau un exemplu: afli ca esti bolnav. O veste cumplita. Devii trist. Respecti cu strictete prescriptia medicului, iar in fiecare an iti prescrie alte medicamente „mai bune” (mai scumpe) si mai multe daca se poate. De ce? Pentru ca esti bolnav, din ce in ce mai bolnav. Boala se agraveaza. Esti in pragul disperarii. Ai da orice sa te salvezi. Ce faci mai departe? Accepti noua prescriptie, renunti, mergi la biserica, ce faci?

Boala e de fapt ceea ce tu faci dupa ce afli vestea. Te fixezi pe boala sau mai bine spui: am inteles, sunt bolnav, undeva in viata mea am gresit. Cu ce am gresit? Voi cauta si voi gasi raspunsul ,iar atunci voi fi eliberat de boala. Nu este aceasta o alegere mai avantajoasa? Sa gasesti avantajul in dezavantaj, este sanatate curata! Nu medicul te vindeca, nici macar medicamentele. TU te vindeci prin alegerile pe care le faci. Iubirea care e peste tot si in tine vindeca. Te vindeci prin Iubire si Iubirea vindeca prin tine.

Sa lupti cu boala, cu organismul TAU, destinat a fi perfect, sa nu accepti boala, asta este boala de fapt. Pentru ca de aici urmeaza sa te fixezi pe ea, sa ai rutina: in fiecare zi la ora cutare iau medicamentul cutare. Mananc doar asta pentru ca restul nu am voie, fac asta pentru ca numai asta am voie. Deci iti trasezi limitele. Iti cladesti singur zidul invizibil din fata ochilor. Zidul fricii.

Stii tu, nu banii sunt de vina, tu esti tot timpul vinovat pentru ca crezi ca unicul lucru pe lumea asta este banul. Scopul tau este banul. Ai plecat de la o alegere gresita care va duce la golirea paharului sanatatii. Sunt si alte valori mai marete decat banii. Onoare, curaj, cinste, politete, sinceritate, toleranta, dreptate... Acestea unde sunt? Stau si asteapta la fel ca si natura. Nebune, redobandeste-le!

Vreti sa faceti asta si cealalta. Nu sunteti sustinuti, nu sunteti lasati. Nu sunt ei vinovati, voi sunteti pentru ca renuntati. Ei isi fac treaba lor, voi de ce nu o faceti pe a voastra? Mergeti inainte cu fruntea sus, calmi si intelegatori. Fiti mareti, asa cum trebuie sa fiti. Stiti ce aveti de facut.