În livada mea, după ce am plantat pomii, n-am mai efectuat nicio lucrare la sol. Uneori, când am dorit să seamăn leguminoase, am lucrat solul cu grapa cu discuri. În rest, am lăsat solul înţelenit, aşa cum este el în natură.
De asemenea, peste iarnă, pământul din grădină fie îl seamăn cu secară, rapiţă de toamnă, trifoi, etc., fie îl acopăr cu diferite materiale. Parţial este acoperit cu îngrăşăminte verzi care degeră iarna sau cu alte materiale aduse de mine: gunoi de grajd în strat subţire, fân, iarbă, frunze uscate, etc. În niciun caz solul nu rămâne descoperit peste iarnă, deoarece organismele din sol ar avea de suferit. Sub acest strat râma poate lucra toată iarna şi doar în condiţiile unor ierni foarte aspre, ea se va retrage mai la adâncime.
Din păcate, în majoritatea grădinilor, terenurile arabile rămân peste iarnă descoperite, cu straturile întoarse, expuse gerului, vântului şi adeseori secetei. În acest caz ele vor intra în primăvară într-o stare biologică precară, nefiind capabile să asigure plantelor suficiente elemente nutritive. Pe astfel de terenuri, fertilitata trebuie îmbunătăţită prin adaus de îngrăşăminte chimice hidrosolubile cu efect rapid. Este de asemenea o greşeală, ca la arăturile adânci de toamnă să încorporăm gunoi în brazdă. Materialul organic proaspăt trebuie prelucrat în condiţii aerobe, de către organismele din straturile superioare ale solului. De aceea gunoiul trebuie folosit doar ca acoperământ sau cel mult încorporat superficial în sol. În adâncime ar avea loc doar procese de putrefacţie, cu fermentare de substanţe inhibitoare pentru creşterea plantelor. Acest lucru trebuie neapărat evitat.
O fertilitate durabilă, plante sănătoase şi rezistente se obţin numai prin menţinerea unei vieţi intense şi bogate în sol. Aceasta înseamnă că trebuie să renunţăm la toate îngrăşămintele chimice şi la folosirea otrăvurilor de orice fel, deoarece astfel distrugem sănătatea pământului.
Sursa: "Paradisul meu" Heinz Erven
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu