Folosirea plămădelilor şi ceaiurilor din plante

Prin cultivarea unor plante valoroase ca: tătăneasă, pelin, vetrice, urzică, usturoi, hrean, etc, vom fi în măsură să ne preparăm cele mai bune plămădeli şi ceaiuri din plante. Pentruplămădeli avem nevoie de un număr suficient de recipienţi de lemn, de plastic sau de lut. Vasele se umplu aproximativ pe jumătate cu material vegetal, apoi se face plinul cu apă, de preferat apă de ploaie. În funcţie de temperatura mediului exterior, fermentarea începe după una sau două zile. Este important  să agităm zilnic conţinutul, pentru a favoriza pătrunderea oxigenului până la fundul vasului. Mirosul pătrunzător degajat de plămădeală se poate reduce prin introducerea făinii de lavă. După 24 de ore plămădeala de urzică se poate folosi pentru combaterea păduchilor de frunză. Chiar şi musca morcovului poate fi combătută prin stropire de 2-3 ori, la intervale de 8-10 zile. Plămădelile de urzică sau tătăneasă sunt foarte bune îngrăşăminte pentru toate culturile. Plămădeala din tătăneasă este foarte indicată pentru tomate.

Urzica mare

De la bun început am acordat urzicii multă atenţie în cadrul întreprinderii mele, deoarece această plantă are o mare importanţă pentru om, animale şi sol. Este vorba de urzica mare (Urtica Dioica L.) care la mine atinge o înălţime de 1,8 m. Planta este unisexuat dioică, adică există plante femele şi plante mascule, spre deosebire de urzica mică (Urtica urens), care este uisexuat monoică, adică florile masculine şi feminine sunt pe aceeaşi plantă. Aceasta, urzica mică, se poate folosi la fel ca şi urzica mare. Cine a folosit odată plămădeala de urzică, acela o va folosi mereu. Conţinutul ridicat în substanţe minerale, potasiu, acid silicic, azotetc., o face să fie o plantă atât de valoroasă. Plămădeala se poate folosi ca un îngrăşământ valoros pentru toate culturile în diluţia potrivită fiecărei culturi. Adaosul de urzică mărunţită îmbunătăţeşte orice compost, fiind de asemenea valoroasă şi ca acoperământ pentru sol. Urzica este la fel de importantă pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor. Strămoşii noştri ştiau că pentru creşterea puilor de găină şi a altor animale mici, nu există nimic mai bun decât urzica. Din păcate însă, toate acestea s-au uitat. Cât de importantă este urzica pentru sănătatea omului şi cum o putem folosi, se poate afla din cărţile despre plante medicinale.

Înmulţirea urzicii mari este simplă şi se realizează prin despărţirea rădăcinilor.

Tătăneasa

Symphytum peregrinum

Symphytum asperrimum

O altă plantă foarte valoroasă, pe care de asemenea o cultiv de ani de zile şi care nu ar trebui să lipsească din nicio grădină, este tătăneasa de cultură (Symphytum officinale L.) Rădăcinile acesteia sunt folosite de secole pentru prepararea unguentelor şi a extractelor. Eu cultiv acum soiul Symphytum peregrinum, deci adevărata tătăneasă, şi de asemenea Symphytum asperrimum (sau asperum). Symphytum peregrinum se poate folosi la prepararea ceaiurilor, în salate şi ca înlocuitor de spanac, deoarece frunzele ei nu sunt aşa păroase. Soiul asperum îl folosesc în special ca acoperământ pentru sol şi la prepararea plămădelilor. Cele mai bune perioade de plantare sunt lunile octombrie-noiembrie sau martie-aprilie. Schema de plantare este de 50×50 cm. Începând cu anul al doilea de la plantare, plantele se pot cosi de 5-6 ori pe an, obţinând astfel cantităţi mari de materie verde. Le putem înmulţi împărţind butaşii unei plante mature în mai multe părţi. Celor care doresc să cunoască mai multe despre tătăneasă, le pot recomanda cărticica editată de Mănăstirea Fulda: "Tătăneasa, ce este aceasta?" şi o apariţie nouă a lui Lothar Schloss: "Tătăneasa, renaşterea unei plante medicinale".

Pelinul

Alături de cele două plante menţionate anterior, un loc important îl ocupă pelinul. El este de o mare importanţă atât pentru om cât şi în grădină. În ce măsură influenţează pelinul sănătatea pomilor şi arbuştilor fructiferi, când creşte în apropierea acestora, este o problemă care încă se mai studiază. El are însă şi alte utilizări. Când plantele sunt atacate de păduchii de frunză, preparăm un ceai de pelin folosind planta întreagă culeasă cu puţin timp înainte de înflorire. Turnăm apă clocotită peste plantă, se lasă o jumătate de oră, apoi se diluează infuzia în aşa fel încât la 10 l să revină cam 200-300 g de pelin uscat. Se stropesc părţile de plantă atacate de păduchi cu această soluţie. Substanţele foarte amare din infuzie îndepărtează păduchii. În plus, În caz de atac foarte puternic se toarnă 2 găleţi de infuzie la rădăcină, astfel încât sucurile amare să ajungă în circuitul plantei. În multe cazuri succesul este de 100%. Dacă în timpul zborului albiliţei verzei se stropesc plantele de câteva ori cu infuzie de pelin, fluturele va fi îndepărtat. Resturile de la prepararea infuziei pot fi aruncate între rânduri. În ceea ce priveşte acţiunea pelinului asupra sănătăţii oamenilor - ameţeli, dereglări la stomac şi intestine - se poate afla din orice carte despre plante medicinale. Chiar şi numai din acest motiv, este bine să avem câteva tufe de pelin în grădină. Pelinariţa are acţiune asemănătoare, totuşi mai puţin intensă. Ea este asemănătoare cu pelinul, doar că are tulpina roşiatică. 

(Heinz Erven)