Urechelniţa

Numeroase sunt ajutoarele omului în natură. În această carte voi aminti numai pe cei mai importanţi. Unul dintre aceştia este urechelniţa (Forficula auricularia), uneori hulită şi chiar combătută fără rost. Ea este unul dintre animalele cele mai folositoare în pomicultură şi legumicultură. Cum am reuşit eu să o înmulţesc şi să o păstrez? Mai întâi ete bine de ştiut că piţigoii şi vrăbiile consumă cu plăcere urechelniţe, fiind pentru ele o delicatesă. 

Urechelniţa aparţine animalelor care duc o viaţă nocturnă. În timpul zilei trebuie, pe cât posibil, să se ascundă de duşmanii săi şi doar când se înserează îşi părăseşte cuibul pentru a merge după pradă. Pentru a oferi un adăpost sigur urechelniţelor pe timp de zi, am făcut câteva mii de cuiburi pentru ele. De la mine, acest cuib s-a răspândit în toată Europa Centrală. "Locuinţa" pentru urechelniţe, concepută de mine, este formată dintr-un simplu ghiveci pentru flori, o sârmă zincată de 70 cm lungime şi ceva talaş, fân sau paie. Un capăt al sârmei îl răsucesc de trei ori în jurul unui lemn conic, de exemplu un plantator, pentru a realiza o opritoare. Introduc capătul celălalt al sârmei prin orificiul ghiveciului şi-l umplu cu talaş. Spiralele sârmei au rol de a fixa talaşul în ghiveci, deoarece acestea se agaţă de o creangă sau de un stâlp cu gura în jos.

În zona noastră, primele urechelniţe apar în cuib pe la mijlocul lunii mai. Ele rămân aici atâta timp cât găsesc pradă în apropiere. Numărul locatarilor dintr-un ghiveci se poate vedea întorcând cu grijă ghiveciul şi ridicând puţin talaşul. Acest număr poate fi de câteva sute în primii ani. Am denumit aceste ghivece "poliţia zburătoare", deoarece pot muta aceste ghivece fie într-un pom, fie într-un arbust, în funcţie de necesităţi.

Hrana preferată de urechelniţe sunt păduchii de frunză, păduchele lânos şi păduchii ţestoşi. Am observat că uneori, intră în prune pentru a se hrăni cu larva viespei cu fierăstrău. Le-am observat de asemenea în cuiburile moliei frunzelor de măr. Atacă şi păduchii de frunză ai fasolei. Apariţia urechelniţelor este strâns legată de evoluţia biologică a păduchilor.

Locuinţele pentru urechelniţe adeseori sunt folosite ca adăpost şi de alte insecte, ca de exemplu de viespi. Este greşit obiceiul de a îndepărta sau de a omorâ viespile, deoarece şi ele aparţin circuitului naturii. Ele îşi hrănesc urmaşii cu larve şi ouă de insecte, ceea ce puţini oameni ştiu. Muştele de casă constituie una din prăzile lor preferate. Încă din anul 1895, entomologul Freiherr von Schilling a menţionat utilitatea viespilor, în cărticica sa "Insecte folositoare din grădină".

Sursa: "Paradisul meu" Heinz Erven