Cine sunt , ce fac, ce am?

Nu sunt eu în poză, dar aşa ceva vreau să fac

Sunt un om care s-a săturat de aglomeraţia oraşului, de praful de pe asfalt, de industrializarea şi profitele acelora care vor şi mai mult, Dumnezeu ştie cât mai vor şi de ce... Sunt un om simplu, vreau să simplific tot ce este complicat, vreau să mă reîntorc acolo de unde am plecat. Sunt un student sătul de atâta prosteală, studii şi cercetări după ureche. Sunt un locuitor al acestei planete, cetăţean al acestei ţări, sunt un "soţietar" al acestei societăţi învechite care va să zică că este una evoluată, sunt plătitor de taxe şi impozite... pe pământ, pe apă şi urmează şi pe aerul respirat... Sunt un parazit (încă) care trăieşte pe spinarea altor paraziţi care parazitează tot mai adânc sistemul parazitat. Şi tocmai (cu ceva timp în urmă) m-am hotărât să nu mai fiu un parazit... Să las paraziţii să fie paraziţi, cât mai doresc ei, nu mă deranjează. Respect pentru ei.

Vreau să mă retrag din jungla urbană şi să-mi fac o nouă junglă mai trainică şi mai frumoasă, exact ca "podul de piatră". Am un hectar de pământ pe care vreau să-l transform într-o junglă de verdeaţă, într-o paletă de culori şi oază de viaţă. M-am săturat să muncesc pentru alţii, m-am săturat să-mi spună alţii ce trebuie să fac, m-am săturat de minciuni şi jocuri murdare, până aici!

Nu voi face agricultură, nu voi face permacultură, nu voi face nimic sustenabil, nimic abracadabr-ist, nimic ce dă naştere altor doctrine, ideologii, concepte, definiţii, sfaturi, percepte... Vreau filosofie! Vreau sentimente! Nu vreau să devin model pentru alţii, nu vreau să obţin profit, nu vreau să supravieţuiesc (nu vreau să fiu mai presus decât alţii - supra-), vreau să vieţuiesc (simplu) precum strămoşii noştrii, cei mai strămoşi decât strămoşii, cei despre care lumea a uitat. Lume, adu-ţi aminte! Şi şi-au adus aminte.

Am două mâini, două picioare, o inimă şi un creier gata să fie puse la joacă. Am câteva seminţe, câteva idei, câteva unelte - nu prea avansate -  pentru că acestea consumă mai multă energie. Eu vreau minim de efort şi maxim de eficacitate. Asta nu înseamnă că trebuie să pun roboţii la lucru şi eu să beau cola şi să fumez tutun uitându-mă la ei şi scuipându-i să nu-i deochi cât sunt de harnici. Nici vorbă. Vreau magie! Da, a-ţi auzit bine - magie - cea a corpului şi a spiritului uman.

Pământ am, ce-mi mai trebuie? Timp... am din plin. Dorinţă de a munci... să tot fie! Ajutor... toată creaţia e cu mine. Am de toate aşadar. Adăpost ştiu să fac, apă şi mâncare este. Un hectar de pământ e de ajuns. Voi lua bucată cu bucată, sămânţă cu sămânţă, sudoare cu sudoare. Va fi un adevărat joc de copii. Un puzzle cu 10.000 de piese a câte un metru pătrat piesa de puzzle.

Mă voi juca cu natura. Şi ea cu mine. Voi fi creativ cu aspectul şi amplasarea plantelor, arbuştilor şi pomilor. Geometrie pură pe un pământ pur. Voi alchimiza totul, nu voi arunca nimic. Pietrele, crengile, buruienile, animalele, insectele. Le voi accepta pe toate. Gropi, denivelări, vreme bună, vreme rea. Toate sunt bine-venite. 

Nu construiesc case, nu ridic sate, oraşe. Caut linişte şi pace. O junglă e cea mai măreaţă metropolă proiectată vreodată. Spun şi repet cuvântul junglă pentru că-mi place şi e foarte real. Puteam să spun pădure sau grădină...oricum spuneam era corect. Cuvintele sunt limitate, însă dinamica mişcării, culoarea energiei şi lumina interioară, fac, în final cât toate cuvintele laolaltă. Dacă eşti lumină, faci totul cu o dinamică a mişcării ordonată şi armonioasă şi ai în final un curcubeu de energie, atunci eşti cu adevărat ceea ce eşti.

Ştiu că sună ca un basm, dar aşa este. Nu toate basmele au un final fericit?