Plante care nu mai trebuiesc ignorate II

Echinaceea

O mai veche vorba inteleapta spune ca “natura nu cunoaste probleme, ci doar solutii”. Natura este izvorul de leacuri de care noi, oamenii avem nevoie. Trebuie doar sa stim cum sa le preparam si mai ales din ce plante.

O planta medicinala cu proprietati uimitoare este echinacea, de care sunt sigura ca ai auzit. Mai ales atunci cand esti racit, farmacistul iti recomanda niste medicamente naturiste pe baza de echinacea. Daca vrei sa slabesti, este indicat sa bei niste ceaiuri cu echinacea; daca ai o rana care ti se vindeca greu, adesea, esti sfatuit sa folosesti o crema ce are in componenta echinacea.

Cele mai efciente specii sunt Echinacea pallida (se cultiva pentru radacini) si Echinacea pupurea (se cultiva pentru partea aeriana). Efectul terapeutic consta in faptul ca determina intarirea sistemului de autoaparare al organismului, prin mobilizarea leucocitozelor si marirea activitatii fagocitozei care inhiba multiplicarea virusurilor. 

Stevia

Primăvara există o predispoziţie la anemii şi stări de epuizare fizică. Asta spun medicii. Care prescriu reţete cu multe medicamente. Cu soluţii simple şi la îndemâna oricui vine însă natura. În această perioadă, natura ne oferă, printre altele, ştevia.

Trebuie precizat că primăvara, mai mult decât în celelalte sezoane, organismul are nevoie de o cură de vitamine şi minerale. Ştevia ne ajută să facem o asemenea cură şi, totodată, se ocupă şi de eliminarea toxinelor din organism.

Preparată sub formă de ciorbă sau de mâncare, ştevia este o sursă naturală de vitamina C. Iar pentru că are o valoare energetică redusă, ajută la scăderea în greutate dar şi a nivelului colesterolului. Specialistul nostru recomandă consumul frecvent de ştevie pentru reglarea ciclului menstrual.

Pentru că ajută la eliminarea toxinelor din organism, ştevia ajută totodată şi la scăderea în greutate. Are un conţinut caloric scăzut, dar şi efecte benefice asupra digestiei.

E posibil ca dulciurile să fie vinovate de kilogramele tale în plus! A venit momentul să le înlocuieşti cu un ceai de ştevie. "Ceaiul de ştevie «tratează» pofta exagerată de dulciuri", precizează Cristina Bălănescu, medic primar medicină generală, cu competenţă în terapii complementare de la Centrul Medical Clar Med.

Cu o singură frunză de ştevie puteţi să "îndulciţi" o ceaşcă de 200 ml de ceai sau cafea. Mai mult decât atât, ştevia este de 30 de ori mai dulce ca zahărul. Doctorul Cristina Bălănescu o recomandă în special persoanelor care suferă de hipoglicemie.

Contraindicaţii: Frunzele de ştevie sunt contraindicate bolnavilor de plămâni, de stomac sau celor care au pietre la rinichi sau afecţiuni hepatice

Conţine: *vitamina A *vitamina C *zinc *potasiu *magneziu *fier

Patlagina

Patlagina mare

Medicii daci se numeau „polistei” şi erau mari cunoscători ai buruienilor de leac. Cuvântul grecesc „oligo” folosit des în terminologia medicală contemporană îşi are originile în limba dacilor unde îl regăsin în „o-leacă”, „leac”, „lecuitor” sau „lecuiesc”. O astfel de buruiană vindecătoare era „şipota” sau pătlagina. Era o plantă intens folosită de daci şi recomandată de majoritatea şcolilor medicale din vechime. O găsim descrisă de Pseudo-Apuleius în „Herbariusul” lui („De medica minibus herbarum”) sau de Pedanos Dioscoride din Anazarba medicul personal al lui Nero în lucrarea sa nu mai puţin celebră – „De materia medica”, dar şi în „Historia plantarum” a lui Trophrastos în care sunt descrise peste 500 de specii şi grupuri de specii multe medicinale sau „Naturalis historia” a lui Plinius cel Bătrân, contemporanul lui Dioscoride.

Pătlagina o regăsim în limbajul popular cu denumirea de iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă- grasă, iarbă-mare, limba-boului, limba-mânzului, limba-oii, mama-pădurii, minciună, pătlănjel sau mama-ploii. Este o plantă foarte uşor adaptabilă care creşte aproape pe tot teritoriul ţării noastre mai ales în zonele cu umiditate ridicată. Înfloreşte din mai până în septembrie şi se foloseşte în special partea aeriană, dar şi rădăcina. Conţine aucumbină sau aucubozidă cu structura furanică, mucilagii, iridoide, triterpene pentaciclice, flavone, ta­ninuri, derivaţi polifenolici, acizi cinamic, cumaric, siringic, vanilic, benzoic, p-hidroxibenzoic, salicilic, gentizic, steroli, acizi organici acizi graşi lignocerici, alantoină, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substanţe proteice, carotenoizi, filochinonă, substan­ţe minerale, substanţe antibiotice, enzime proteolitice, vitaminele A, C, K. Seminţele conţin mucilagii şi planteoză.

Pătlagina adună, linişteşte, îmblânzeşte cu iubirea ei şi calmul unui duhovnic ajutându-ne să ne regăsim propria esenţă. Ne readuce mintea în inimă şi inima în minte inducând calm, claritate mentală, atenţie sporită, echilibru şi siguranţă interioară. Oblojeşte, ci­catrizează şi interiorizează. Este indicată mai ales când există în om multă obidă sau încordare psihică reţinută. În practica populară, frunzele mai erau folosite pentru umflături sau bube. Pe răni se punea zeama frunzelor strivite, iar pe umflături se puneau frunze de patlagină opărite. Ceaiul de frunze se mai folosea contra tusei măgăreşti sau răguşelii dar şi pentru limbrici şi „oprirea udului” la copii. Contra tuberculozei se folosea decoctul din rădăcină şi frunze. Tot pentru această boală care făcea şi atunci ca şi acum victime nu­meroase, se fierbeau frunzele în lapte dulce, iar frunzele erau aplicate calde pe piept, tratamentul durând astfel şase săptămâni. Frunzele sub formă de cataplasme sau băi calde mai erau folosite în inflamaţiile de natură reumatismală.