Om sunt şi trăiesc
Mi-am găsit a mea menire
Şi de-aia grădinăresc.

sâmbătă, 12 mai 2012

Episodul 4

Imaginea 1
Bune sa ne fie inima si mintea ca sa putem merge mai departe si sa cream lucruri minunate impreuna cu natura.

Imaginea 2
Sa mergem mai departe cu gradina, spre dreapta, unde m-am oprit si am facut poza aceasta. In coltul din dreapta jos se vede verdele macrisului (si putin din musetel) care se intinde pe doua randuri (asa l-am planificat a fi in urma cu 3 ani). Acum insa incepe sa creasca altul si in jurul lui, pentru ca a cazut samanta in toamna si am mai pus si eu catava pe unde a fost locul gol. Am un dafin mic pus in partea stanga a stratului cu macris, inconjurat de izma-buna, cateva albastrele micute si un ardei iute (Imaginea 3). Mai la inceputul stratului am tarhon iar in jurul acestuia am plantat 3 vinete (Imaginea 2).

Mai am pe ici pe colo si diverse flori, printre care vestitele galbenele si craite, mai am si albastrelele de care spuneam mai sus si musetelul.

Imaginea3
Din cate am observat, musetelul este foarte inalt si are florile mari, insa macrisul a ramas tot mic in jurul musetelului si nu prea mai vrea sa creasca. Am dedus de aici ca musetelul inhiba cresterea macrisului. Nici in jurul tarhonului nu a crescut macris, iar  craitele care au iesit sub el sunt foarte mici. Craitele din jurul macrisului par sa duca o viata buna; chiar si prin macrisul ce creste acuma. Sunt curios cum vor decurge lucrurile de acum inainte.

Am inteles ca tarhonul si vinetele se inteleg bine impreuna, de aici si ideea plantarii a trei plantute de vinete in jurul tarhonului. Sper sa nu le fie prea multa umbra.

Ardeiul iute merge bine langa dafin, insa nu stiu cum se va descurca cu izma, galbenelele, craitele si cateva albastrele care vor creste mari si frumoase.Ce va face ardeiul? El este cel mai mic dintre suratele lui...

Am pus in capatul celalalt al macrisului, in toamna, 2-3 tuberculi de topinambur (nap). Acum sunt plante mari si vioaie. Iar in partea cu tarhonul am un exemplar de Lonicera in jurul careia am plantat trei Verbine (daca privim imaginea 2, se gasesc in stanga tarhonului).

Lonicera si verbine
Sa revin la Imaginea 1. Am sfecla rosie cu ceapa rosie, printre care am plantat cateva gulii si varza de vara; in colt, langa sfecla a iesit putin musetel si langa acesta, au incoltit niste seminte de dovlecei. Nu stiu cate plante de dovlecel vor supravietui pentru ca sunt foarte dese (acolo au fost doi dovlecei lasati din toamna, iar acuma au incoltit semintele). 

Putin mai sus este un cerc, in mijlocul caruia am o sfecla rosie de frunze, iar dispuse pe linia cercului sunt plante de salata - un soi primit de la unchiul meu, care spune ca e salata de iarna, insa nu cunoastem numele - care acuma au inflorit. Printre aceasta salata cu frunzulite mici si uleiose am plantat niste varza de toamna si gulii dispuse prin cerc, unde a fost spatiu gol. Iar constructia din 6 pari este pentru fasolea cataratoare care abia asteapta sa fie la inaltime. Undeva in spate, mai spre dreapta se vede pamant gol. Ei, acolo este taramul de dincolo, taramul cartitei cu ochi de gheata. Orice as pune acolo ea scoate. Am pus porumb, nu i-a placut, fasole - nici, ridichi - niet, acuma am pus ceapa, am zis sa o pun sa recoltez seminte... Am zis doar, ca nici ceapa nu-i prea place si o tot ridica la suprafata. Insa numai una... restul cepelor sunt inca in pamant. Sper ca macar una sa poata sa-mi faca seminte.

Acuma multi vor zice sa iau masuri urgente si sa indepartez cartita pana nu strica toata gradina. Ar spune asta din frica numai, ce alt motiv au?! Am o gradina care are cartite in sol si nu e distrusa, e in deplina stare de functionare, ca sa ma exprim asa mai plastic, tehnic. Desi un lucru ste cert: suntem oameni nu masinarii, iar cartitele impreuna cu celelalte vietati fac parte din viata noastra. Nu sunt eu de vina ca asa stau lucrurile. Daunatorii sunt acele fiinte ale caror rol nu-l cunoastem inca, la fel cum buruienile sunt plantele ale caror virtuti nu le-am descoperit. Si cum cineva spunea odata: undeva, ceva incredibil urmeaza a fi descperit. Acesta este rolul nostru, al oamenilor, sa descoperim lucruri minunate, sa cream si sa traim in armonie cu natura si unii cu ceilalti. Cu totii stim sa construim masinarii, sa trimitem roboti in spatiu, dar cat de putine stim despre pamantul de sub picioarele noastre.




3 comentarii:

  1. Buna, Fabian!
    Imi place asa mulcite, incerc si eu anul acesta cu rosiile, ardeii, vinetele si castravetii, adica acele legume care se maneaza mai usor in anumite conditii.
    Cat despre musetelul tau inalt, eu zic ca acela nu-i musetel ci o buruiana care se aseamana cu musetelul insa nu are miros (l-ai mirosit? ). Stiu ca musetelul nu creste inalt ci la cel mult 5-7 cm de la pamant.
    Daca ai gradina mai mare de ce numai cateva fire de ardei si vinete? Rosii nu cultivi?
    Sa-ti mearga din plin si ma bucur ca te-am descoperit la Ba-Laura.

    RăspundețiȘtergere
  2. Elisa,
    Fa ce ti-ai propus, nu incerca nimic. A incerca inseamna a implica gandirea rationala, adica acea minte falsa care te impiedica sa faci ceea ce vrei sa faci. Mintea adevarata nu-ti spune: "ia sa incerc asta sa vad daca merge"; s-ar putea sa mearga s-ar putea sa nu mearga, ce e drept, insa nu stiu cat de moral este. Uite, tu deja te-ai gandit la mana si ti-ai format deja imaginea de plante bolnave. Mintea adevarata iti spune: "Pune paie la rosiilea alea; fa aia si cealalta"; ea nu se indoieste niciodata de nimic. Cand ai indoieli intervine mintea cealalta. Gandeste-te.

    Musetelul meu este inalt. Este al 2-lea an in acelasi loc. Anul trecut a fost mai mic cum ai spus si tu, a avut cativa centimetri deasupra solului. Insa asa spun cartile de specialitate, pentru ca pamantul trebuie arat in fiecare an si repusa fiecare samanta. Astfel vei avea acelasi tip de plante in fiecare an. Eu nu ar, nu sap si nu pun samanta in fiecare an. O las sa cada sitoamna tarziu, inainte de venirea iernii tot pamantul il acopar cu resturi vegetale pentru a proteja solul, organismele din sol si semintele care au cazut de la plante de pe tot parcursul anului. Asa fac eu.

    Cat despre buruiana ce seamana cu musetelul... am si asa ceva, si se numeste romanita de camp, sau dupa numele sau latin anthemis arvensis si are si ea cateva calitati terapeutice. Agricultorii aprigi din zilele noastre, intr-adevar o considera o buruiana, asta pentru ca nu au cunostinte suficiente sau pur si simplu sunt ignoranti.

    Am si rosii si vinete si ardei, insa nu am ajuns cu povestirea pana acolo. Deocamdata ma aflu intr-un gol total si dupa ce ies am sa mai scriu si alte episoade. Golul asta s-a produs dupa ploile din ultima perioada si... nimic din ce vezi tu acuma prin poze nu mai arata asa. Si mi-e foarte greu sa mai scriu in continuare bazandu-ma pe pozele facute dinaintea ploii. E ca si cum as scrie in reluare. Asa ca voi face noi poze si le voi comenta mai putin. Multe poze cu comentarii putine, pentru ca altfel voi ramane iarasi in urma.

    Multumesc si nu te teme de necunoscut,
    Fabian

    RăspundețiȘtergere
  3. Ha, ha, ha...m-ai amuzat. Multumesc.
    Stii, Fabian, faci, faci dar nu intotdeuna reusesti. Mie mi-a cam iesit ce-am incercat (de fapt de facut se fac doar copii), noi intreprindem cate ceva si slava Domnului si conditiilor climaterice ne iese au ba.
    Sigur, eu deasemenea gradinaresc altfel anul acesta decat inainte de asta, adica nu am sapat toamna gradina, am acoperit-o, primavara pamantul era asa de afanat de putea si-un copil sa-l sape, am mulcit rosiile (te-ai uitat pe blogul meu? ) ,ardeii, castravetii , insa ceapa nu,prin ceapa am semanat morcovi ca asa le place, insa sunt si eu de aceeasi parere (desi nu am experienta in acest sens) ca pamantul nu trebuie sapat des ci lasat sa lucreze biologia si geologia din el (nici pietrele nu le mai adun).
    Nu, nu ma tem,chiar am incredere in ceea ce incep eu cu convingere (m-a convins o prietena ).
    Sa-ti mearga bine!

    RăspundețiȘtergere