Ingrijirea naturala a parului

Sampoanele industriale, gelurile si cremele recomandate a fi folosite dupa spalatul pe cap contin si ele substante chimice, arareori tiparite pe ambalaje. De aceea e mai prudent sa optati pentru produse biologice sau preparate acasa, cu ingrediente precum lamaia sau otetul de mere, oua si uleiuri aromate esentiale

Avertisment

Sampoanele din comert contin adesea formaldehide (sub eticheta "quaternium 15") si "sodium lauryl sulfat". In ce priveste sampoanele contra matretii, ele au in reteta sulfura de seleniu (cauza unor leziuni interne) si rezorcinol (inflamator si iritant pentru piele si ochi). Ele contin de asemenea detergenti, coloranti si esente artificiale de parfum. Cand cumparati, alegeti sampoane naturale sau recurgeti mai bine la solutiile pe care vi le propunem.

Recomandari

In loc de sampon, masati parul umed cu un ou, clatiti-va cu apa calduta si adaugati, in apa de clatit, sucul de la o jumatate de lamaie, pentru a-i da parului stralucire.

Impotriva matretii: masati-va radacina parului cu suc de mere (stoarse in centrifuga), lasati-l sa actioneze cateva minute, apoi clatiti-va. La fel de eficient: doua linguri de otet de mere amestecate cu o cescuta de apa. Se procedeaza la fel.

Pentru volum: dupa ce va spalati pe cap, masati-va parul cu putin bicarbonat dizolvat in putina apa, apoi clatiti-va.

Pentru luciu: adaugati cateva picaturi de otet de mere in ultimul clatit.

Sampon cu sapunarita

Potrivit cu toate tipurile de par, sapunarita (Saponaria officinalis) contine substante care au un efect spumant, la fel ca si sapunul. Roinita adauga o aroma de lamaie, in vreme ce mesteacanul favorizeaza cresterea parului. Reteta ajunge pentru 6-7 samponari si se tine la rece 7-8 zile, ferita de lumina.

Ingrediente: 1,5 linguri de supa cu radacina uscata si tocata de sapunarita, 450 ml apa, 2 lingurite de roinita uscata, 2 lingurite de frunze uscate de mesteacan.

Mod de preparare: Puneti apa la fiert, adaugati sapunarita si lasati-o sa fiarba in clocot mic, vreme de 20 de minute. Cand e gata, trageti vasul deoparte si adaugati si celelalte plante. Lasati lichidul sa se raceasca si strecurati.

Lac natural cu lamaie

Si lacurile de par ori spumele fixative contin adesea substante daunatoare care pot irita ochii, pielea si caile nazale. Iata o reteta inlocuitoare excelenta:

Ingrediente: o lamaie tocata (sau o portocala, daca aveti parul foarte uscat), 450 ml apa, o lingura de vodca.

Mod de preparare: puneti la fiert intr-un vas apa si lamaia taiata cat mai marunt. Cand da in clocot, faceti flacara mica si lasati sa fiarba pana cand lichidul se reduce la jumatate. Lasati sa se raceasca, apoi strecurati.

Puneti solutia intr-o sticla, adaugati vodca, scuturati ca sa se amestece bine, apoi varsati lichidul intr-un atomizor (un recipient cu dispozitiv de stropit).

Vodca actioneaza ca un conservant, facand ca lacul sa dureze 4 saptamani. Aplicat pe par, acesta isi pastreaza supletea, iar coafura rezista.

Pentru par lung, incercati cu o infuzie de rozmarin, preparata dintr-o lingurita de planta, cu aceeasi cantitate de apa ca in reteta cu lamaie. Puneti sa fiarba 10 minute, strecurati, lasati sa se raceasca inainte de a o intrebuinta.

Sursa: Formula as, nr. 683

Stii ce alegi?

Cu totii ne dorim schimbarea. Ce schimbare, cum schimbam, cine schimba si de ce? Raspunsul este simplu: TU. Ce schimbare? Aceea pe care TU o faci. Cum schimb? TU stii deja raspunsul, e in tine. Cine schimba. Cu siguranta TU. Cum schimb? Gaseste o cale si fa-o! Nu trebuie sa stagnam, sa asteptam, nu trebuie sa fim comozi. Miscare, initiativa, munca.

Bio, eco, natur... toate au aceeasi directie, intoarcerea acasa, revenirea cu picioarele pe pamant si cu capul sus, in nori. Natura ne asteapta. Noi ce am facut in timp ce natura a fost calma si a rabdat atata suferinta? Am ranit-o, am uitat-o si am ignorat-o. Pentru ce, la ce ne-a folosit? Ar spune unii: pentru a crea adaposturi, sate, orase, sosele, pentru hrana, pentru imbracaminte, etc. Perfect de acord, daca ar fi fost numai atat. Insa este mai mult de atat. In spatele celor spuse mai sus sta ascuns „profitul” si-si pileste unghiile. Unghii pline de toxicitate, inconstienta si ignoranta.

Bio, eco, natur... sunt in acelasi timp si o capcana pentru noi. Salam bio? Nicio problema, de doua sau de trei ori mai scump. Sapun eco? Cum sa nu, dublu pret! Haine de piele naturala? Este, scumpa si patata de sange. Vedeti voi, vrem cu totii sa fim eco si cu totii ne indreptam spre „produse”. La fel ca inainte. Atunci unde este schimbarea? Este ca nu este.

Bio, eco, natur... Nu inseamna numai „produse” bio, eco sau naturale. Inseamna si mod de viata bio, eco, natural. Adica mananc bio, dar nu daunez planetei; imbrac haine eco, dar nu omor alte fiinte, locuiesc in case naturale, dar nu defrisez paduri pentru a-mi face casa din lemn. Constructii eco nu inseamna din materiale naturale (lemnul e natural numai viu, scandura nu mai e naturala), ci materiale care sa provina din natura, sa nu dauneze naturii si celor din jur si, sa fie vii. 

Hrana bio nu inseamna numai carne, nici macar numai plante. Mai exista si hrana spirituala, care desigur e tot naturala, numai ca nu o mai tinem minte.

Hainele pot fi si din plante sau nu pot fi. Ti-e rusine de propriul corp, atunci de ce-l mai ai? Desigur, ca sa ajungem aici ne mai trebuie vreo cateva sute de ani. Deocamdata sa facem trecerea de la carne la plante. De la beton la lemn. Cu toate ca se poate face trecerea mult mai rapida. Depinde de ce alegem. Iar ceea ce alegem sa fie din inima pentru Inima.

Hai sa ne facem singuri totul. Locuinta, hrana, tehnologia, stilul de viata, toate sa ni le facem fara ajutor de la cei care ne ofera „produse”. Pentru ca acesti profitori numai un singur lucru-l stiu: Bani, bani si iar bani. Sunt cu ochii pe noi ca pe butelia de aragaz. Cand ne dorim schimbarea sunt si ei acolo, ne schimba si ne produc ce noi ne dorim. Scopul lor este de a ne avea sub control. Au insa o slabiciune: atunci cand nu mai au clienti ce se intampla oare? Cerere zero... oferta sa tot fie ca nu ne intereseaza.

Este o vorba: te nasti singur, mori singur, dar traiesti inconjurat de oameni. Nimic mai adevarat, doar daca acei oameni de care esti inconjurat nu te manipuleaza. Cand alegi sa nu mai fii manipulat traiesti printre ei dar esti singur. Esti singur astfel tot timpul. Dar de fapt nu esti. Esti impreuna cu Tine, Divinul din tine.

Totul poate fi inceput de la zero. Absolut totul. Daca esti deschis si sanatos vei face lucruri marete. In sensul ca nu iti este frica si nu esti bolnav. Frica blocheaza si boala intareste frica. Nu ai frica nu ai boala. Nu esti bolnav nu iti este frica.

Ma refer la boala ca boala a mintii, iar la frica ca lipsa a iubirii. Iubirea Suprema, nu cea „produsa” de cei din media. Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa fii nebun. Sa vrei sa schimbi chiar daca ceilalti nu te sustin, sa vrei sa fii sanatos chiar daca ceilalti te cred „bolnav”. Insa sa stii un lucru. Cei nebuni sunt ei, dar lasa-i sa creada ca sunt normali, nu merita sa-ti risipesti energia cu ei, pentru ca TU ai alta energie, una mai iubitoare si mai mareata.

Boala mintii este fixatia, montarea, atasamentul, obisnuinta, rutina. Sa va dau un exemplu: afli ca esti bolnav. O veste cumplita. Devii trist. Respecti cu strictete prescriptia medicului, iar in fiecare an iti prescrie alte medicamente „mai bune” (mai scumpe) si mai multe daca se poate. De ce? Pentru ca esti bolnav, din ce in ce mai bolnav. Boala se agraveaza. Esti in pragul disperarii. Ai da orice sa te salvezi. Ce faci mai departe? Accepti noua prescriptie, renunti, mergi la biserica, ce faci?

Boala e de fapt ceea ce tu faci dupa ce afli vestea. Te fixezi pe boala sau mai bine spui: am inteles, sunt bolnav, undeva in viata mea am gresit. Cu ce am gresit? Voi cauta si voi gasi raspunsul ,iar atunci voi fi eliberat de boala. Nu este aceasta o alegere mai avantajoasa? Sa gasesti avantajul in dezavantaj, este sanatate curata! Nu medicul te vindeca, nici macar medicamentele. TU te vindeci prin alegerile pe care le faci. Iubirea care e peste tot si in tine vindeca. Te vindeci prin Iubire si Iubirea vindeca prin tine.

Sa lupti cu boala, cu organismul TAU, destinat a fi perfect, sa nu accepti boala, asta este boala de fapt. Pentru ca de aici urmeaza sa te fixezi pe ea, sa ai rutina: in fiecare zi la ora cutare iau medicamentul cutare. Mananc doar asta pentru ca restul nu am voie, fac asta pentru ca numai asta am voie. Deci iti trasezi limitele. Iti cladesti singur zidul invizibil din fata ochilor. Zidul fricii.

Stii tu, nu banii sunt de vina, tu esti tot timpul vinovat pentru ca crezi ca unicul lucru pe lumea asta este banul. Scopul tau este banul. Ai plecat de la o alegere gresita care va duce la golirea paharului sanatatii. Sunt si alte valori mai marete decat banii. Onoare, curaj, cinste, politete, sinceritate, toleranta, dreptate... Acestea unde sunt? Stau si asteapta la fel ca si natura. Nebune, redobandeste-le!

Vreti sa faceti asta si cealalta. Nu sunteti sustinuti, nu sunteti lasati. Nu sunt ei vinovati, voi sunteti pentru ca renuntati. Ei isi fac treaba lor, voi de ce nu o faceti pe a voastra? Mergeti inainte cu fruntea sus, calmi si intelegatori. Fiti mareti, asa cum trebuie sa fiti. Stiti ce aveti de facut.

Un colţ din paradisul lui Heinz Erven

http://issuu.com/faby08/docs/paradisulluierven?mode=a_p

Cine sunt , ce fac, ce am?

Nu sunt eu în poză, dar aşa ceva vreau să fac

Sunt un om care s-a săturat de aglomeraţia oraşului, de praful de pe asfalt, de industrializarea şi profitele acelora care vor şi mai mult, Dumnezeu ştie cât mai vor şi de ce... Sunt un om simplu, vreau să simplific tot ce este complicat, vreau să mă reîntorc acolo de unde am plecat. Sunt un student sătul de atâta prosteală, studii şi cercetări după ureche. Sunt un locuitor al acestei planete, cetăţean al acestei ţări, sunt un "soţietar" al acestei societăţi învechite care va să zică că este una evoluată, sunt plătitor de taxe şi impozite... pe pământ, pe apă şi urmează şi pe aerul respirat... Sunt un parazit (încă) care trăieşte pe spinarea altor paraziţi care parazitează tot mai adânc sistemul parazitat. Şi tocmai (cu ceva timp în urmă) m-am hotărât să nu mai fiu un parazit... Să las paraziţii să fie paraziţi, cât mai doresc ei, nu mă deranjează. Respect pentru ei.

Vreau să mă retrag din jungla urbană şi să-mi fac o nouă junglă mai trainică şi mai frumoasă, exact ca "podul de piatră". Am un hectar de pământ pe care vreau să-l transform într-o junglă de verdeaţă, într-o paletă de culori şi oază de viaţă. M-am săturat să muncesc pentru alţii, m-am săturat să-mi spună alţii ce trebuie să fac, m-am săturat de minciuni şi jocuri murdare, până aici!

Nu voi face agricultură, nu voi face permacultură, nu voi face nimic sustenabil, nimic abracadabr-ist, nimic ce dă naştere altor doctrine, ideologii, concepte, definiţii, sfaturi, percepte... Vreau filosofie! Vreau sentimente! Nu vreau să devin model pentru alţii, nu vreau să obţin profit, nu vreau să supravieţuiesc (nu vreau să fiu mai presus decât alţii - supra-), vreau să vieţuiesc (simplu) precum strămoşii noştrii, cei mai strămoşi decât strămoşii, cei despre care lumea a uitat. Lume, adu-ţi aminte! Şi şi-au adus aminte.

Am două mâini, două picioare, o inimă şi un creier gata să fie puse la joacă. Am câteva seminţe, câteva idei, câteva unelte - nu prea avansate -  pentru că acestea consumă mai multă energie. Eu vreau minim de efort şi maxim de eficacitate. Asta nu înseamnă că trebuie să pun roboţii la lucru şi eu să beau cola şi să fumez tutun uitându-mă la ei şi scuipându-i să nu-i deochi cât sunt de harnici. Nici vorbă. Vreau magie! Da, a-ţi auzit bine - magie - cea a corpului şi a spiritului uman.

Pământ am, ce-mi mai trebuie? Timp... am din plin. Dorinţă de a munci... să tot fie! Ajutor... toată creaţia e cu mine. Am de toate aşadar. Adăpost ştiu să fac, apă şi mâncare este. Un hectar de pământ e de ajuns. Voi lua bucată cu bucată, sămânţă cu sămânţă, sudoare cu sudoare. Va fi un adevărat joc de copii. Un puzzle cu 10.000 de piese a câte un metru pătrat piesa de puzzle.

Mă voi juca cu natura. Şi ea cu mine. Voi fi creativ cu aspectul şi amplasarea plantelor, arbuştilor şi pomilor. Geometrie pură pe un pământ pur. Voi alchimiza totul, nu voi arunca nimic. Pietrele, crengile, buruienile, animalele, insectele. Le voi accepta pe toate. Gropi, denivelări, vreme bună, vreme rea. Toate sunt bine-venite. 

Nu construiesc case, nu ridic sate, oraşe. Caut linişte şi pace. O junglă e cea mai măreaţă metropolă proiectată vreodată. Spun şi repet cuvântul junglă pentru că-mi place şi e foarte real. Puteam să spun pădure sau grădină...oricum spuneam era corect. Cuvintele sunt limitate, însă dinamica mişcării, culoarea energiei şi lumina interioară, fac, în final cât toate cuvintele laolaltă. Dacă eşti lumină, faci totul cu o dinamică a mişcării ordonată şi armonioasă şi ai în final un curcubeu de energie, atunci eşti cu adevărat ceea ce eşti.

Ştiu că sună ca un basm, dar aşa este. Nu toate basmele au un final fericit? 

Plămădeli din coada calului, ceapă, usturoi şi hrean

Pe solurile umede şi acide se întâlneşte coada calului (Equisetum arvense) care se poate folosi fie în stare proaspătă, fie uscată. Deoarece nu creşte în întreprinderea mea, am fost nevoit să o cumpăr din comerţ. Pentru prepararea infuziei de coada calului - 200-300 g la 10 litri de apă - eu am folosit planta tocată, niciodată pulbere, deoarece infuzia din pulbere nu se filtrează bine şi astfel se înfundă duzele aparatului de stropit. 

Cine doreşte să aibă plante sănătoase, acela să stropească cu infuzie de coada calului atât plantele sănătoase cât şi solul de sub ele, chiar de 7 ori într-un an. Infuzia nu combate direct fungii, dar prin conţinutul mare în acid silicic întăreşte pereţii celulari ai plantelor astfel încât ciuperca nu poate pătrunde în celulă. În cazul când se foloseşte planta proaspătă, cantitatea folosită la prepararea infuziei se dublează. 

Nu apar niciodată simptome de fitotoxicitate, chiar şi omul poate bea din acest ceai. În pomicultură, preparatul este recomandat pentru prevenirea atacului de rapăn şi monilioză. Infuzia de coada calului poate fi folosită, aşa cum am mai menţionat, în compoziţia pastei pentru ungerea trunchiurilor. Şi în acest caz conţinutul de acid silicic îşi face efectul. Eu îmi stropesc de 3 ori plantaţiile de căpşun şi zmeur cu infuzie de coada calului pentru a preveni atacul de fitoftorioză.

Şi ceapa, prazul şi usturoiul pot fi folosite cu succes ca fungicide şi insecticide. Cel mai bine este atunci când folosim aceste trei plante la prepararea de plămădeli, cu apă de ploaie. În funcţie de temperatura mediului exterior, plămădeala este gata în 8-10 zile. Prin conţinutul în sulf al cepei, plămădeala se colorează în brun, semn că este bună pentru utilizat. Se foloseşte împotriva făinărilor la diferite plante de cultură, prin stropiri repetate la interval de câteva zile, în funcţie de intensitatea atacului. Niciodată nu se va stropi la orele amiezii" Lucru valabil şi în cazul celorlalte plămădeli.

Cu infuzia de hrean se poate preveni atacul de monolioză la vişin. Se stropeşte în plină floare, cu infuzie având concentraţia de 3%. 

Mica mea grădină

Într-o postare din ianuarie, despre crăiţe, am spun că voi semăna seminţe de crăiţe de jur împrejurul curţii şi a straturilor de legume. Aşa am şi făcut, numai că cele de jur împrejurul curţii au fost atacate de un dăunător (probabil şoarec) care mergea prin galeriile făcute de cârtiţă. Şi cum cârtiţa avea galerii pe sub plăntuţele de crăiţe... Prima dată am crezut că însuşi cârtiţa e de vină, însă m-am informat şi cârtiţa nu se hrăneşte cu aşa ceva. Bineînţeles că au mai supravieţuit vreo 5 plăntuţe care acum sunt în plină floare. Crăiţele din grădină sunt şi ele înflorite şi mă bucur de prezenţa lor printre straturile de roşii, morcovi, ceapă. Am semănat în primăvară crăiţe şi pe lângă aleea din grădină şi pe lângă rândurile cu cartofi. Am luat seminţele de crăiţe şi le-am amestecat cu seminţe de flori de paie şi le-am aruncat pe un colţ de pământ, acoperindu-le foarte puţin cu pământ. Astăzi sunt înflorite ambele, iar când au fost măricele de acolo am tot luat şi am plantat prin grădină.

Am postat nişte poze făcute în urmă cu 3 zile prin grădină.

Crăiţe înalte traversând grădina

Flori de paie

Flori de paie

Fasole pitică printre iarbă

Flori de paie printre aceste flori necunoscute mie. Pe plic scria Gomfrena însă au ieşit acestea...

Floarea soarelui şi porumb dulce 

Aici se vede multă buruiană, eh, acolo se află şi fasolea pitică 

Mărar şi crăiţe 

Mărar

Sfeclă roşie, castraveţi şi fasole

Castraveţi lăngă porumb

Mărar, floarea soarelui, porumb, salată şi în spatele salatei se află căteva plante de tomate

Sfecla roşie

Varza

Crăiţe, flori de paie lângă pătrunjel şi roşii

Clema Cleopatrei

Crăiţe în iarbă lângă floarea soarelui

Crăiţe, busuioc, Clema Cleopatrei

Izmă lângă prun

În stânga faţă sunt gălbenele, stânga spate măcriş; centru spre dreapta: tomate şi ceapă

Hrean

Crăiţe

Crăiţe

Crăiţe prin salată

Ajutorul meu în grădină: Fetiţa - în rol de scormonitor

Folosirea plămădelilor şi ceaiurilor din plante

Prin cultivarea unor plante valoroase ca: tătăneasă, pelin, vetrice, urzică, usturoi, hrean, etc, vom fi în măsură să ne preparăm cele mai bune plămădeli şi ceaiuri din plante. Pentruplămădeli avem nevoie de un număr suficient de recipienţi de lemn, de plastic sau de lut. Vasele se umplu aproximativ pe jumătate cu material vegetal, apoi se face plinul cu apă, de preferat apă de ploaie. În funcţie de temperatura mediului exterior, fermentarea începe după una sau două zile. Este important  să agităm zilnic conţinutul, pentru a favoriza pătrunderea oxigenului până la fundul vasului. Mirosul pătrunzător degajat de plămădeală se poate reduce prin introducerea făinii de lavă. După 24 de ore plămădeala de urzică se poate folosi pentru combaterea păduchilor de frunză. Chiar şi musca morcovului poate fi combătută prin stropire de 2-3 ori, la intervale de 8-10 zile. Plămădelile de urzică sau tătăneasă sunt foarte bune îngrăşăminte pentru toate culturile. Plămădeala din tătăneasă este foarte indicată pentru tomate.

Urzica mare

De la bun început am acordat urzicii multă atenţie în cadrul întreprinderii mele, deoarece această plantă are o mare importanţă pentru om, animale şi sol. Este vorba de urzica mare (Urtica Dioica L.) care la mine atinge o înălţime de 1,8 m. Planta este unisexuat dioică, adică există plante femele şi plante mascule, spre deosebire de urzica mică (Urtica urens), care este uisexuat monoică, adică florile masculine şi feminine sunt pe aceeaşi plantă. Aceasta, urzica mică, se poate folosi la fel ca şi urzica mare. Cine a folosit odată plămădeala de urzică, acela o va folosi mereu. Conţinutul ridicat în substanţe minerale, potasiu, acid silicic, azotetc., o face să fie o plantă atât de valoroasă. Plămădeala se poate folosi ca un îngrăşământ valoros pentru toate culturile în diluţia potrivită fiecărei culturi. Adaosul de urzică mărunţită îmbunătăţeşte orice compost, fiind de asemenea valoroasă şi ca acoperământ pentru sol. Urzica este la fel de importantă pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor. Strămoşii noştri ştiau că pentru creşterea puilor de găină şi a altor animale mici, nu există nimic mai bun decât urzica. Din păcate însă, toate acestea s-au uitat. Cât de importantă este urzica pentru sănătatea omului şi cum o putem folosi, se poate afla din cărţile despre plante medicinale.

Înmulţirea urzicii mari este simplă şi se realizează prin despărţirea rădăcinilor.

Tătăneasa

Symphytum peregrinum

Symphytum asperrimum

O altă plantă foarte valoroasă, pe care de asemenea o cultiv de ani de zile şi care nu ar trebui să lipsească din nicio grădină, este tătăneasa de cultură (Symphytum officinale L.) Rădăcinile acesteia sunt folosite de secole pentru prepararea unguentelor şi a extractelor. Eu cultiv acum soiul Symphytum peregrinum, deci adevărata tătăneasă, şi de asemenea Symphytum asperrimum (sau asperum). Symphytum peregrinum se poate folosi la prepararea ceaiurilor, în salate şi ca înlocuitor de spanac, deoarece frunzele ei nu sunt aşa păroase. Soiul asperum îl folosesc în special ca acoperământ pentru sol şi la prepararea plămădelilor. Cele mai bune perioade de plantare sunt lunile octombrie-noiembrie sau martie-aprilie. Schema de plantare este de 50×50 cm. Începând cu anul al doilea de la plantare, plantele se pot cosi de 5-6 ori pe an, obţinând astfel cantităţi mari de materie verde. Le putem înmulţi împărţind butaşii unei plante mature în mai multe părţi. Celor care doresc să cunoască mai multe despre tătăneasă, le pot recomanda cărticica editată de Mănăstirea Fulda: "Tătăneasa, ce este aceasta?" şi o apariţie nouă a lui Lothar Schloss: "Tătăneasa, renaşterea unei plante medicinale".

Pelinul

Alături de cele două plante menţionate anterior, un loc important îl ocupă pelinul. El este de o mare importanţă atât pentru om cât şi în grădină. În ce măsură influenţează pelinul sănătatea pomilor şi arbuştilor fructiferi, când creşte în apropierea acestora, este o problemă care încă se mai studiază. El are însă şi alte utilizări. Când plantele sunt atacate de păduchii de frunză, preparăm un ceai de pelin folosind planta întreagă culeasă cu puţin timp înainte de înflorire. Turnăm apă clocotită peste plantă, se lasă o jumătate de oră, apoi se diluează infuzia în aşa fel încât la 10 l să revină cam 200-300 g de pelin uscat. Se stropesc părţile de plantă atacate de păduchi cu această soluţie. Substanţele foarte amare din infuzie îndepărtează păduchii. În plus, În caz de atac foarte puternic se toarnă 2 găleţi de infuzie la rădăcină, astfel încât sucurile amare să ajungă în circuitul plantei. În multe cazuri succesul este de 100%. Dacă în timpul zborului albiliţei verzei se stropesc plantele de câteva ori cu infuzie de pelin, fluturele va fi îndepărtat. Resturile de la prepararea infuziei pot fi aruncate între rânduri. În ceea ce priveşte acţiunea pelinului asupra sănătăţii oamenilor - ameţeli, dereglări la stomac şi intestine - se poate afla din orice carte despre plante medicinale. Chiar şi numai din acest motiv, este bine să avem câteva tufe de pelin în grădină. Pelinariţa are acţiune asemănătoare, totuşi mai puţin intensă. Ea este asemănătoare cu pelinul, doar că are tulpina roşiatică. 

(Heinz Erven)